În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune un interviu acordat pentru Digi24 de istoricul elveţian Oliver Jens Schmitt, autorul cărţii „România în o sută de ani", în care face o radiografie a societății românești în Anul Centenarului.
Digi24:
Între criticile venite din partea instituţiilor europene şi reacţiile vehemente ale politicienilor de la Bucureşti, cum se vede totuşi România în Europa? Să nu uităm că suntem în anul Centenarului şi vom prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în mai puţin de şase luni. Există o atenţie sporită pentru România în această perioadă. Am vorbit cu istoricul elveţian Oliver Jens Schmitt, autorul cărţii „România în o sută de ani", despre elementele care ne definesc azi ţara în ochii străinilor.
Alexandra Albu, jurnalist Digi24: A apărut o nouă carte de-a dvs. despre România în 100 de ani. Care-i mesajul pe care încercaţi să-l transmiteţi?
Oliver Jens Schmitt: În primul rând, trebuie să spunem că ne aflăm în anul centenarului și trebuie să ne punem întrebarea ce înseamnă acest centenar. Eu, personal, am uneori impresia avem de-a face cu un eveniment gol fără cuprins în fel de formă fără fond tipic românească. Punctul de plecare este evident unirea aproape tuturor românilor într-un stat definit ca stat național unitar, dar ce s-a întâmplat după aceea, acum după 100 de ani...trebuie să facem un fel de bilanț și asta lipsește din discursul public românesc. Cel puțin câteva cauze sunt evidente dacă ne punem întrebarea care este legătura dintre stat și cetățeni, ce au oferit acest stat cetățenilor cum a tratat acest stat cetățenii ajungem rapid într-o zonă în care vom găsi multe răspunsuri dureroase.
Faza de tranziție este caracterizată de curente și de dezvoltări foarte diferite. Pe deoparte, dezvoltarea unei societății civile foarte puternice, pe de altă parte România a făcut un pas înainte și doi înapoi. În momentul de față cred că guvernul și curentele autoritare profită de slăbiciunea Uniunii Europene în general. E și o situație geostrategică care s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Slăbiciunea Uniunii Europene se arată și prin lipsa intervențiilor mai puternice față de ultimele dezvoltări din România. Pe nivel structural, putem observa în fel de război de uzură al Guvernului împotriva instituțiilor de stat care în ultimii ani funcționau foarte bine. Este un fenomen care nu este specific României, Un fenomen pe care îl observăm și-n Polonia și în Ungaria și în alte țări cu tendințe autoritare. Cred că este evident că o cauză foarte importantă este corupția răspândită în majoritatea clasei politice și un semn recent este o anumită poziție ambiguă a României în politica externă. România a fost implicată în structurile euroatlantice, dar semnele trimise de către Guvern în ultima vreme ne-au dat motive să ne îndoim de care va fi direcția României în politica externă dacă România se întoarce într-o fază izolaționistă între două tabere. O situație pe care o cunoaștem deja din timpurile ceaușiste. Cred că e un semn important, am fost de trei ori în România în acest an și atunci am observat o anumită oboseală a societății civile. Cred că marea manifestație din 10 august a schimbat această situație și a dat dovada capacității și potențialului de mobilizare. În ultimul rând, faptul că guvernul a recurs la violență împotriva unei manifestații pașnice arată că România a intrat deja într-o fază foarte dificilă. În comparație cu Ungaria și Polonia, astăzi putem să spunem că guvernul român este, în ceea ce privește folosirea violenței, mai radical decât guvernul de la Budapesta sau guvernul de la Varșovia.(Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Recenta decizie a preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, de a le revoca mai multor foşti oficiali din domeniul spionajului şi nu numai accesul la informaţii de securitate continuă să nască dezbateri aprinse în America, inclusiv cu privire la motivaţiile reale ale liderului Casei Albe.
În opinia fostului analist al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) din SUA Kent Harrington, ar fi o greşeală ca decizia preşedintelui Trump de a-i retrage accesul la astfel de date fostului director CIA John Brennan să fie interpretată doar ca o vendetă generată de faptul că acesta din urmă l-a criticat. În spate, se află mai mult decât atât.
Iar situaţia este cu atât mai gravă, consideră Harrington, cu cât alţi lideri populişti îi urmează exemplul, punând astfel în pericol sănătatea democraţiilor occidentale.
Bunăoară, în Europa, scrie fostul analist CIA într-un articol publicat pe platforma Project Syndicate, mai multe partide de extremă-dreapta aflate în prezent la guvernare duc o bătălie cu cei care le-au monitorizat vreme de decenii politicile şi le-au analizat atitudinile extremiste.
O acţiune, două scopuri
În cazul celor întâmplate în Statele Unite, afirmă Harrington,liderul Casei Albe şi-ar fi dorit, fără îndoială, să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură: să oprească investigaţia condusă de procurorul special Robert Mueller privind o posibilă înţelegere între echipa de campanie a lui Trump şi oficiali ruşi, dar şi să supună toate agenţiile americane de spionaj. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Ţările mai sărace ale Europei şi din alte părţi ale lumii văd în investiţiile şi ambiţiile Chinei, o economie în plină transformare care vrea să-şi extindă influenţa comercială şi politică, un mod de a obţine infrastructură de transport, energetică sau de telecomunicaţii fără a folosi prea mult din resursele proprii sau ocolind birocraţia şi condiţiile creditorilor internaţionali tradiţionali. Unele dintre aceste state au început să sufere de un efect secundar al colaborării cu China: creşterea datoriei şi a riscului de default.
Muntenegru a luat bani de la China, forţă de muncă, materiale de consrtrucţii şi ingineri pentru a construi o autostradă care să lege portul Bar la Marea Adriatică de graniţa cu Serbia. În prezent, când autostrada este mai puţin de jumătate construită, mica naţiune din Balcani are în faţă perspectiva creşterii datoriei la peste 80% din PIB, scrie The Washington Post. Guvernul muntenegrean a acceptat pentru prima fază a proiectului, care ar costa 809 milioane de euro, un împrumut de la China care i-a dus datoria atât de mult în sus, încât a fost nevoit să majoreze taxele, să îngheţe parţial salariile din sectorul public şi să retragă o parte din ajutorul acordat mamelor pentru a face ordine în finanţe, notează Reuters. Fondul Monetar Internaţional apreciază că Muntenegru nu-şi poate permite să finalizeze proiectul, care ar necesita cheltuieli echivalente cu o cincime din PIB. Autostrada de 165 de kilometri ar trebui să străbată unul dintre cele mai dificile terenuri pentru astfel de proiecte din Europa. Guvernul a descris-o ca fiind construcţia secolului şi drumul către lumea modernă. Deocamdată, autostrada nu duce decât la supraîndatorare.
Muntenegru este primul stat din Europa care s-a trezit împovărat cu datorii din cauza cooperării cu China şi mai dependent ca niciodată de generozitatea Beijingului. „Autostrada este importantă pentru Muntenegru. Aminteşte oamenilor de Tito şi de zilele marilor proiecte socialiste”, spune Mladen Grgic, cercetător la Institutul European pentru Studii Asiatice, făcând referire la liderul comunist Iugoslav Josip Broz Tito. „Însă este o capcană. A fost pornită şi politicienii n-o mai pot opri, oricât de dăunătoare ar fi.” (Mai multe detalii AICI)
Comentează