Trei nave siriene, cândva deținute de regimul Bashar al-Assad și ulterior implicate în transportul cerealelor furate din Ucraina, au fost vândute cu doar 1 dolar bucata unei firme obscure din Seychelles, în cadrul unei operațiuni menite să le scoată de sub sancțiunile internaționale. Investigația internațională OCCRP arată că navele, parte dintr-o „flotă fantomă” folosită de Rusia și Siria pentru comerțul ilicit pe Marea Neagră, au trecut anterior și prin porturile românești, unde au fost reparate în șantiere deținute de un lider PSD din Constanța.
Documente și declarații oficiale consultate de Info Sud-Est, coroborate cu investigația internațională publicată de OCCRP și SIRAJ, arată că vasele Finikia, Laodicea și Souria — vândute ulterior cu doar 1 dolar către o companie-paravan a fostului regim sirian — au avut o legătură directă cu România.
Potrivit unei investigații realizate de OCCRP și SIRAJ, în anul 2023, guvernul condus de Bashar al-Assad a vândut trei nave de marfă — Finikia, Souria și Laodicea — către o companie obscură din Seychelles, AlHouda Holding, pentru doar 1 dolar fiecare. Oficial, tranzacțiile au fost prezentate drept simple cesiuni comerciale, însă documentele consultate de jurnaliști arată că operațiunea a fost de fapt o manevră de tip „insider deal” menită să scoată navele din patrimoniul statului sirian și să le transfere sub controlul unor apropiați ai regimului Assad, evitând astfel sancțiunile internaționale. Cele trei cargouri, vândute la preț simbolic, au devenit ulterior parte din așa-numita „flotă-fantomă” folosită pentru transportul de grâne furate din teritoriile ucrainene ocupate de Rusia, navigând sub steaguri false și schimbându-și frecvent identitatea pentru a evita detectarea.
Trei nave sub sancțiuni, trei ani în porturile românești
În 2017, în Portul Midia ajungeau cele trei nave siriene deținute de Autoritatea Maritimă Siriană, instituție aflată încă din 2015 pe lista de sancțiuni a Departamentului Trezoreriei SUA, din cauza rolului său în finanțarea regimului Bashar al-Assad.
Oficial, sancțiunile americane interziceau oricărei entități afiliate sau partenerilor strategici ai SUA – inclusiv României – să desfășoare operațiuni comerciale cu structuri din acea listă. Totuși, între 2017 și 2019, cele trei cargouri au fost reparate în Șantierul Naval Midia, parte a grupului Marine Tech SRL, controlat de Ion Dumitrache, fost deputat PSD și om de afaceri din Constanța.
„Orice navă care intră în Șantierul Naval sau într-un port românesc intră numai cu aprobarea autorităților abilitate. Dacă autoritățile abilitate dau verde să intre, noi n-avem vreo listă la șantiere cu navele supuse unor asemenea sancțiuni. Dar autoritățile, adică APC (Administrația Portului Constanța, n.red.), care permite intrarea, Vamă și toate autoritățile statului, ele ar trebui să permită sau să nu permită, în funcție de ce restricție au navele respective. Eu nu am dreptul să opresc accesul unei nave. Nu este un sistem prin care șantierele, entitățile private, să fie informate despre nave, că ar fi sau nu ar fi sub unele sancțiuni. Dacă o navă cere să intre în șantier. Eu trimit către APC și le spun că am disponibilitate să primesc nava X. Dar cel care dă verde să intre este Administrația Porturilor. Fără acordul autorităților nava nu intră”, a declarat Ion Dumitrache (foto⤵️) pentru Info Sud-Est.
România, parte dintr-un lanț logistic opac
În traducere administrativă, statul român a permis accesul și lucrările pentru trei nave aparținând unei entități aflate pe lista neagră a SUA — partener strategic al României din 1997.
Surse din sistemul portuar constănțean susțin că lucrările efectuate la Midia ar fi fost aprobate fără verificări suplimentare privind sancțiunile, deși o simplă interogare în baza de date OFAC (Office of Foreign Assets Control) ar fi indicat clar că navele și proprietarul lor sunt blocate de legislația americană.
Practic, România — stat NATO și membru UE — a oferit asistență logistică indirectă unei flote sancționate de SUA pentru legături cu regimul Assad, care astăzi este acuzată că a facilitat transportul cerealelor furate din Ucraina ocupată.
Ion Dumitrache, fost șef al Organizației Municipale a PSD Constanța, este în prezentat cercetat sub control judiciar într-un dosar mamut. El este acuzat de DNA de dare de mită și trafic de influență, fiind suspectat că ar fi folosit influența politică pentru a obține foloase necuvenite. În dosarul „Portul” sunt cercetate peste 40 de persoane, inclusiv funcționari publici cu funcții importante.
De la Midia la Crimeea: traseul navelor care „au dispărut”
După ce au părăsit România, navele au reapărut în 2023 în centrul unei alte investigații, de data aceasta legată de traficul cu cereale furate din Ucraina.
O anchetă OCCRP a arătat că în acel an, cele trei nave — Finikia, Souria și Laodicea — au fost vândute de guvernul sirian unei companii din Seychelles, AlHouda Holding, pentru doar 1 dolar fiecare.
În realitate, documentele arată că firma era condusă de Ali Mohamed Deeb, un om de afaceri apropiat de clanul Assad, acționar într-o altă companie sancționată de Uniunea Europeană — Iloma Investment, considerată „paravan financiar pentru familia fostului dictator”.
De atunci, navele au fost rebotezate și au navigat „în umbră”, fără transpondere, sub steaguri false — Gambia, Eswatini, Timorul de Est —, transportând grâne ucrainene din porturile ocupate Sevastopol și Kavkaz către Siria și Egipt.
Cine sunt personajele din spatele navelor
Potrivit OCCRP, AlHouda Holding — compania care a cumpărat cele trei nave — este condusă de un director cu legături directe în anturajul fostului dictator.
Ali Mohamed Deeb, directorul AlHouda, este implicat și în alte companii legate de Taher Kayali, un om de afaceri sirian sancționat pentru trafic de Captagon, drogul care a finanțat războiul din Siria.
Kayali deține o rețea de firme înregistrate în Marea Britanie, Panama și Emiratele Arabe Unite sub numele Levant Fleet, care a asigurat managementul de siguranță și echipaj pentru navele siriene.
După ce au fost sancționate de UE pentru implicare în transportul de grâne furate, navele au fost mutate între companii din Emirate, Panama și Insulele Marshall — un tipar clasic de spălare a identității maritime.
Cum s-a închis cercul: de la sancțiuni la sprijin indirect
România a ajuns astfel, fără să știe (sau fără să vrea să știe), parte a unei rețele economice internaționale care a facilitat, prin neglijență sau complicitate birocratică, supraviețuirea logistică a unui regim sancționat.
În 2015, SUA avertizau că Autoritatea Maritimă Siriană folosea veniturile din transportul maritim pentru „alimentarea financiară a războiului intern”. Totuși, doi ani mai târziu, aceste nave erau găzduite în porturile românești, reparate și remise în circulație.
„România nu a încălcat direct sancțiunile, dar a fost un punct slab în aplicarea lor”, afirmă un expert în conformitate internațională, contactat de Info Sud-Est.
„Dacă navele au fost reparate aici, înseamnă că au primit aprobare oficială de intrare. Aceasta e o breșă administrativă, dar și una morală.”
Când navele siriene Finikia, Souria și Laodicea au intrat în portul Midia, România nu doar că a deschis porțile unei afaceri riscante, ci a devenit, chiar și fără intenție, un element dintr-un lanț economic care continuă să producă efecte geopolitice grave: sprijinirea regimului Assad, consolidarea comerțului ilegal controlat de Rusia și perpetuarea haosului din regiunea Mării Negre.
Ion Dumitrache: „Noi nu verificăm sancțiuni, statul o face”
Proprietarul Șantierului Naval Midia, Ion Dumitrache, susține că nu are nicio responsabilitate pentru verificarea statutului navelor care solicită reparații:
„Nu există o listă la șantiere cu navele aflate sub sancțiuni. Eu trimit o cerere la Administrația Porturilor, iar ei decid. Fără aprobarea lor, nava nu intră. Dacă statul le lasă să intre, eu n-am cum să refuz.”
Cu toate acestea, Șantierul Naval Midia este o firmă privată care, potrivit datelor financiare, are contracte periodice cu instituții publice și a beneficiat de lucrări finanțate din fonduri europene.
Cazul navelor siriene — din Siria lui Assad, prin șantierele din România, până în porturile ocupate din Crimeea — ilustrează perfect cum lacunele de reglementare permit regimurilor autoritare să-și conserve resursele prin firme-paravan și rețele comerciale globale.
Deși evenimentele de la Midia datează din perioada 2017–2019, ele revin în actualitate după dezvăluirile OCCRP, demonstrând că infrastructura logistică utilizată pentru a fura grâne din Ucraina a fost pusă pe picioare și cu ajutorul indirect al României.
Comentează