Oamenii se roagă pentru ploaie de mii de ani, mai ales în perioadele de secetă, când recoltele sunt amenințate și lipsa apei devine o problemă majoră. Dar este posibil ca ploaia să apară după aceste ritualuri nu datorită rugăciunilor, ci pentru că natura urmează deja un anumit tipar meteorologic? Un studiu realizat de cercetători din Statele Unite și Spania, publicat în revista The Quarterly Journal of Economics, oferă o explicație surprinzătoare.
După analizarea unor arhive istorice și a tradițiilor a peste 1.200 de grupuri etnice, oamenii de știință au descoperit de ce ritualurile par să aibă succes tocmai atunci când sunt organizate.
Rugăciunile pentru ploaie există de mii de ani. Ritualurile neobișnuite întâlnite în diferite colțuri ale lumii
Ritualurile prin care oamenii încearcă să provoace ploaia nu reprezintă o practică apărută recent. Acestea însoțesc omenirea încă din preistorie și au fost întâlnite pe toate continentele, în special în comunitățile agricole, unde lipsa precipitațiilor poate distruge recoltele și poate seca fântânile.
De-a lungul timpului, diferite populații au dezvoltat obiceiuri și ceremonii prin care încearcă să obțină precipitațiile de care au nevoie.
Unele dintre aceste ritualuri pot părea neobișnuite în prezent, însă ele au avut o importanță deosebită pentru comunitățile care depindeau direct de agricultură și de condițiile meteorologice.
Un exemplu este întâlnit la berberi, unde o lingură mare de lemn, îmbrăcată asemenea unei mirese și numită Tlaɣunja, este purtată prin sat în cadrul unui ritual destinat chemării ploii.
În Thailanda există festivalul Hae Nang Maew, în timpul căruia o pisică stropită cu apă este purtată într-o paradă prin localitate. Ceremonia are scopul simbolic de a provoca venirea ploilor.
Astfel de tradiții au fost transmise din generație în generație, iar cercetătorii au încercat să afle de ce asemenea practici au devenit atât de răspândite în societățile dependente de agricultură.
De ce ploaia apare adesea după rugăciuni. Explicația matematică descoperită de cercetători
Studiul publicat în The Quarterly Journal of Economics propune o explicație bazată pe un fenomen statistic numit „rata de hazard” a precipitațiilor.
Pe înțelesul tuturor, este vorba despre probabilitatea ca ploaia să apară într-o anumită zi, ținând cont de faptul că au trecut deja mai multe zile fără precipitații.
În anumite regiuni aride, cercetătorii au observat că această probabilitate crește pe măsură ce perioada fără ploaie se prelungește.
Cu cât seceta durează mai mult, cu atât șansa statistică de a se înregistra precipitații în ziua următoare poate deveni mai mare.
Aici apare legătura interesantă cu ritualurile religioase.
Oamenii nu organizează, de regulă, rugăciuni pentru ploaie imediat după primele zile fără precipitații. Aceste ceremonii sunt declanșate atunci când seceta devine suficient de gravă, iar comunitatea ajunge într-o situație dificilă.
Însă tocmai în acel moment, în regiunile în care probabilitatea precipitațiilor crește odată cu durata secetei, ploaia are deja șanse naturale mai mari să apară.
Prin urmare, dacă precipitațiile revin după organizarea unui ritual, oamenii pot ajunge să creadă că rugăciunea a provocat schimbarea vremii.
Cercetătorii explică astfel cum se poate forma impresia că ritualurile funcționează, deși coincidența dintre momentul rugăciunii și revenirea ploilor poate fi explicată printr-un tipar statistic al precipitațiilor.
Ce înseamnă rezultatul de 71% descoperit în cercetarea din Spania
Pentru a verifica această explicație, cercetătorii au analizat date istorice din orașul Murcia, situat într-o regiune aridă din sud-estul Spaniei.
Au fost studiate înregistrări ale Bisericii și ale autorităților municipale, care acoperă perioada 1600-1836.
Documentele religioase consemnau momentul în care erau hotărâte și organizate rugăciunile pentru ploaie, cunoscute sub denumirea de „rogații”. În paralel, arhivele administrației locale conțineau înregistrări independente privind evenimentele importante de precipitații.
Astfel, cercetătorii au putut compara datele exacte ale ceremoniilor religioase cu momentul în care ploaia a revenit.
Rezultatul a fost surprinzător: existența unei rugăciuni pentru ploaie în ultimele 30 de zile era asociată cu o creștere de 71% a probabilității unei precipitații importante într-o anumită zi.
Această valoare reprezintă o creștere relativă a probabilității statistice, nu o garanție că va ploua după rugăciune.
Corelația a fost explicată prin faptul că Biserica organiza ceremoniile în perioade în care seceta se prelungea, iar probabilitatea naturală a revenirii precipitațiilor era deja în creștere.
Mai mult, rugăciunile nu erau organizate după un calendar rigid. Frecvența lor varia în funcție de condițiile din fiecare an, iar ceremoniile începute în timpul secetei continuau până când ploaia apărea și Biserica declara că rugăciunile au avut succes.
Cu alte cuvinte, momentul în care era organizat ritualul avea o importanță decisivă pentru impresia că acesta aducea precipitațiile.
Peste 1.200 de grupuri etnice analizate. Comunitățile din zonele aride au cu 47% mai multe șanse să practice ritualuri pentru ploaie
După analiza arhivelor din Murcia, cercetătorii au dorit să vadă dacă fenomenul poate fi observat și în alte societăți din lume.
Au analizat tradițiile a peste 1.200 de grupuri etnice și le-au comparat cu datele climatice din regiunile în care acestea au trăit.
Rezultatele au arătat că grupurile etnice care trăiesc în regiuni în care probabilitatea ploii crește pe măsură ce seceta se prelungește au cu 47% mai multe șanse să dezvolte tradiții de rugăciune pentru precipitații.
Această descoperire susține explicația cercetătorilor: asemenea ritualuri sunt mai răspândite tocmai în mediile în care momentul organizării lor poate crea impresia unei legături directe între rugăciune și revenirea ploilor.
Cu alte cuvinte, comunitățile care se confruntă cu anumite tipare climatice pot dezvolta tradiții religioase în care rugăciunile par să aibă rezultate tocmai pentru că sunt organizate în perioade favorabile revenirii precipitațiilor.
Rugăciunile pentru ploaie nu sunt neapărat iraționale. Ce rol au aceste ritualuri în comunitățile agricole
Cercetătorii folosesc în economie termenul de „credințe instrumentale” pentru a descrie astfel de practici.
Ideea nu este să demonstreze că rugăciunile provoacă efectiv precipitațiile, ci să explice de ce anumite comportamente religioase continuă să existe și să fie transmise de-a lungul generațiilor.
În comunitățile agricole, ritualurile pentru ploaie pot avea mai multe funcții importante.
În primul rând, acestea ajută oamenii să gestioneze stresul provocat de secetă și de incertitudinea economică. Atunci când recoltele și existența comunității depind de precipitații, organizarea unor ceremonii poate oferi un sentiment de speranță și de sprijin colectiv.
În al doilea rând, ritualurile pot contribui la organizarea calendarului agricol și la menținerea coeziunii sociale. Oamenii se reunesc, participă la aceleași activități și împărtășesc aceleași preocupări în fața unei probleme care îi afectează pe toți.
Autorii cercetării consideră că aceste practici pot fi înțelese prin relația dintre climă, credințe și comportamentul comunităților.
Rugăciunile pot continua să fie practicate deoarece, în anumite condiții climatice, ploaia apare frecvent după organizarea lor, consolidând impresia că ritualul a avut efect.
Așadar, rugăciunile pentru ploaie nu au fost demonstrate științific ca fiind o cauză a precipitațiilor. Cercetarea arată însă de ce oamenii pot avea impresia că acestea funcționează: ritualurile sunt organizate tocmai în perioade în care probabilitatea naturală de revenire a ploilor este în creștere.
