Rugby-ul este un sport din ce în ce mai violent, scrie joi AFP, după decesul unui jucător al echipei Stade Francais, Nicolas Chauvin, victima unui stop cardiac suferit în timpul unui meci, în urma unui placaj, la patru luni după moartea altui jucător, Louis Fajfrowski, scrie agerpres.ro.
citește și: Rareș Bogdan, dezvăluire explozivă! Cum a încasat Liviu Dragnea marea lovitură
Nicolas Chauvin, care avea 19 ani, a încetat din viaţă miercuri într-un spital din oraşul Bordeaux, unde era la reanimare după ce a suferit un placaj în timpul meciului de duminică dintre echipele Under-23 ale lui Stade Francais şi Begles-Bordeaux. Şocul violent a dus la o fractură a celei de-a doua vertebre cervicale, care "a provocat un stop cardiac şi o anoxie cerebrală", potrivit unui comunicat al lui Stade Francais.
Pe 11 august, un tânăr jucător al lui Aurillac (Pro D2), Louis Fajfrowski, a murit la rândul său, la 21 de ani, din cauza urmărilor unui placaj, echipa sa întâlnind-o în presezon pe Rodez. Spre deosebire de Chauvin, Fajfrowski a decedat după "un traumatism toracic precordial, responsabil de o comoţie cardiacă letală pe un cord patologic", potrivit concluziilor formulate luna trecută de justiţie, după rezultatul unor analize complementare. Parchetul a conchis deci că a fost vorba de "o moarte accidentală în urma şi nu din cauza unui placaj" suferit de jucător.
Anul 2018 a început cu imaginile impresionate ale comoţiei cerebrale suferite de un tânăr jucător al lui Clermont, Samuel Ezeala (18 ani), la primul său meci în Top 14.
La sfârşitul lui septembrie, sud-africanul Petrus Hauman, jucătorul echipei franceze Brive, a anunţat că pune capăt prematur carierei, la 31 de ani, după ce a suferit în aprilie a treia comoţie într-un sezon.
În iulie, căpitanul Ţării Galilor, Sam Warburton, a agăţat ghetele în cui după ce nu a mai jucat timp de un an din cauza accidentărilor.
Şi în rugbyul feminin s-a înregistrat în acest an o tragedie. În luna mai, Federaţia italiană de rugby (FIR) anunţa decesul unei tinere jucătoare în vârstă de 18 ani, Rebecca Braglia, accidentată la gât în cursul unui meci disputat la Ravenna, în centrul Italiei, alături de echipa sa Amatori Parma Rugby. Tânăra a căzut la un placaj şi s-a lovit cu capul de pământ.
"Prea multă violenţă, prea multe lovituri, prea multe traumatisme, prea multe şocuri. Să revenim la elementele fundamentale ale acestui sport unde este insuportabil să te gândeşti că îţi poţi pierde viaţa", a scris miercuri pe Twitter fostul jucător Jerome Fillol, rezumând sentimentul general în rândul practicanţilor acestui sport şi a celor care-l urmăresc.
Odată cu instalarea profesionismului în 1995, au crescut numărul meciurilor, timpul de joc efectiv (implicit numărul ciocnirilor) şi gabaritul jucătorilor. Practica a evoluat şi ea: sport de contact, rugby-ul a lăsat acum mai puţin loc evitării, privilegiind contactele directe.
Instanţele conducătoare par hotărâte să trateze energic această problemă. În martie, Observatorul medical al rugby-ului a emis 45 de recomandări pentru a proteja sănătatea jucătorilor, de la cei care practică acest sport în şcoli până la profesionişti. Din actualul sezon, patru dintre aceste recomandări sunt puse în practică în Top 14 şi Pro D2, unde de altfel comoţiile cerebrale sunt detectate din ce în ce mai uşor şi tratate din ce în ce mai bine.
În paralel, Federaţia franceză de rugby, confruntată cu scăderea numărului de jucători legitimaţi (-5,5% între 2017 şi 2018), a prezentat în iunie un "plan naţional de prevenire a riscurilor", a cărui principală măsură vizează încurajarea evitării în detrimentul contactului.
În fine, World Rugby, federaţia internaţională, a experimentat în această vară, la o competiţie Under-20, interdicţia de a placa mai sus de piept, adică mai jos de nivelul umerilor, regulă acum în vigoare.
