Premium
Cea mai mare republică componentă a Rusiei este Yakutia. Se întinde până în Cercul Arctic și este la fel de mare ca Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, Suedia, Finlanda și România la un loc, dar cu o populație de doar 1 milion de oameni. În ultimul deceniu, retragerea gheții marine a deschis o nouă linie de navigație de-a lungul coastei sale, Ruta Mării Nordului (NSR). Acesta este cel mai scurt pasaj dintre porturile din Asia de Est și Europa de Vest, dar apele sale înghețate oferă ceva și mai prețios: bogăţii geologice, sub formă de cobalt, staniu și metale rare, în adâncurile de sub suprafaţa apei, transmite The Economist.
Vremea ostilă și alte obstacole în calea extracției fac prospectarea de-a lungul NSR o aventură descurajantă. Cu toate acestea, numeroase companii ale statului rus, precum și investitori privați și-au pus deja ochii pe aceste minerale subacvatice, pe lângă petrolul și gazele din zonă. Descoperirile de zăcăminte pe uscat dau speranța unei recompense suplimentare în larg. Nodulii – mingi minuscule de oxizi împrăștiate pe fundul oceanului și identificați pentru prima dată în largul coastei Siberiei – sunt promițători. Conțin minerale care pot fi folosite în orice, de la electronice la baterii reîncărcabile, informează BlackNews.
Dar există o problemă. Nodulii se formează atunci când apa de mare pătrunde în camerele de magmă adânc sub fundul mării. Această apă este încălzită la temperaturi extreme înainte de a urca înapoi spre suprafață prin orificiile de ventilație asemănătoare coșurilor de fum – de fapt, vulcani submarini. Procesul extrage metalele din scoarța terestră și le depune pe fundul mării. Dar orificiile de ventilație încălzesc și apa din vecinătatea lor, ceea ce susține ecosisteme remarcabile de pe fundul mării. Aceste habitate sunt puțin înțelese și ar dura zeci de ani pentru a le studia pe deplin. În absența unor controale adecvate de mediu, biologii și oceanografii se tem că extracția mineralelor din jurul orificiilor de ventilație ar putea distruge habitate de neînlocuit.
„Evaluarea impactului este mai ușor de făcut pe uscat”, spune Javier Escartin de la Laboratoire de Géologie, o instituție academică din Paris. „Nu avem date despre oceane, unde ecosistemele sunt adesea atât de fragile încât nu se recuperează în timp uman.” O evaluare de-a lungul NSR ar necesita roboți sofisticați pentru a colecta mostre și a cartografia fundul mării – eforturi despre care unii susțin că ar fi atât de costisitoare încât ar face exploatarea resurselor submarine neviabilă.
Deocamdată, companiile miniere rusești sunt păzite. Alrosa, cel mai mare producător de diamante din Rusia, descrie Yakutia drept „o frontieră de nord pentru explorare pe termen scurt”, deși compania nu a oferit detalii. Nornickel, un mare producător de nichel în largul peninsulei Taimyr, subliniază necesitatea unor standarde de construcție ecologice, dar „nu desfășoară activități miniere la adâncime și în prezent nu are de gând să facă acest lucru”. Cu toate acestea, în 2001, Rusia a depus o cerere de extindere a zonei sale economice exclusive de la 200 de mile marine de coastă până în unele locuri aproape de Polul Nord.
Complet acoperite de gheață în urmă cu doar 20 de ani, apele Yakutiei sunt acum navigabile de către nave obișnuite timp de patru luni pe an, iar încălzirea globală va lărgi probabil această fereastră. Pe măsură ce pasajul devine din ce în ce mai aglomerat, mulți văd riscuri alarmante: pe lângă studiile de impact asupra mediului, există solicitări pentru protecții mai mari pentru populația indigenă, restricții privind dragarea și poluarea și transparență în ceea ce privește operațiunile miniere. „Reglementarea este insuficientă, mai ales acum că Arctica este deschisă pentru afaceri”, spune Malte Humpert, fondatorul The Arctic Institute, un think-tank american. NSR, se pare, este un punct de aprindere economic și de mediu în curs de dezvoltare, atât deasupra apei, cât și dedesubt.
