Premium
Cu 25 de ani în urmă, ramura conservatoare a Partidului Comunist al fostei Uniuni Sovietice a încercat să oprească procesul de reforme printr-o lovitură de stat ce a eşuat rapid şi a precipitat dezintegrarea URSS în 15 state independente, dintre care unele s-au apropiat de Occident, în timp ce altele au rămas pe orbita Kremlinului, testament pe care Rusia doreşte în prezent să-l revizuiască, scrie marţi agenţia EFE într-un comentariu. Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, cel care a iniţiat la mijlocul anilor '80 procesul de reforme cunoscut sub numele de 'Perestroika', nu a putut opri destrămarea URSS, iar primele care s-au separat de URSS au fost cele trei republici baltice (Lituania, Letonia şi Estonia).
Gorbaciov ar fi trebuit să lupte 'pentru integritatea teritorială a Statului nostru (...) nu să-şi ascundă capul în nisip, lăsându-şi posteriorul la vedere', a spus la începutul acestui an actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin. De altfel, nostalgicii regretă şi astăzi destrămarea imperiului sovietic care a încetat de pe o zi pe alta să fie o mare putere, iar moştenitoarea lui de drept, Rusia, a devenit un gigant cu picioare de lut. Aşa cum s-a văzut şi în ultimii ani, Kremlinul nu a acceptat niciodată acest nou 'statu quo', pe care l-a considerat o umilinţă. Pe lângă Rusia, Ucraina a fost bijuteria coroanei sovietice, întrucât, pe lângă faptul că era grânarul Europei, asigura şi supremaţia în zona Mării Negre şi oferea Moscovei o centură de securitate. Dar ucrainenii au rupt gradual legăturile cu Rusia, care a încercat să zădărnicească această ruptură printr-o serie de presiuni, precum cea a gazelor naturale, menite de asemenea să prevină apropierea Kievului de NATO şi Occident.
Putin a reuşit în 2013 să convingă Ucraina să renunţe la semnarea acordului de asociere cu UE, dar a urmat revoluţia prin care preşedintele Viktor Ianukovici a fost înlăturat de la putere şi s-a salvat fugind în Rusia, iar apoi au survenit anexarea peninsulei strategice Crimeea şi conflictul armat din estul separatist prorus al Ucrainei. Preşedintele Putin a imaginat o serie de procese de integrare pentru a menţine sub control celelalte foste republici sovietice, dar a reuşit acest lucru numai în cazul acelora care depind de sprijinul economic al Moscovei, precum Belarus, Kîrgîzstan, Tadijikistan sau Armenia, aceasta având nevoie şi de protecţia politico-militară rusă în conflictul cu Azerbaidjanul legat de enclava Nagorno-Karabah. Kazahstanul, locomotiva economică a Asiei Centrale, a rămas de asemenea aliniat Moscovei, dar cu unele nuanţe, menţinând totodată relaţii bune cu SUA şi legături economice strânse cu China. În schimb, pe orbita Moscovei nu au putut fi menţinute cele trei state baltice, intrate în NATO şi UE şi devenite adversari înverşunaţi ai Rusiei în interiorul acestor organizaţii, nici Azerbaidjanul, Republica Moldova şi Georgia, acestea două din urmă confruntându-se cu separatismul prorus, în Transnistria şi, respectiv, Abhazia şi Osetia de Sud, anunţă Agerpres.
