Premium
În Asia Centrală se manifestă tot mai clar tendințe alarmante pentru Rusia. Se poate afirma cu toată încrederea că acolo sunt transferate metode și metodologia de derulare a schemelor de conflict și a atitudinilor ideologice confruntaționale perfectate de Occidentul colectiv în Ucraina și Caucaz.
Numărul mare de linii de ruptură în Asia Centrală, politica lentă și neclară a Rusiei în această regiune, cantitatea mare de material negativ în segmentul de limbă rusă al Internetului referitor la republicile din Asia Centrală și liderii acestora, declarațiile negative ale unor politicieni ruși despre, chipurile, unele "revendicări" teritoriale, activitatea ONG-urilor occidentale și pro-occidentale în republicile central-asiatice și a "personalităților publice" naționaliste locale și așa mai departe creează un teren eminamente favorabil pentru perspectiva separării republicilor din Asia Centrală de Rusia.
Americanii au încetat să-și mai ascundă planurile. Centrul de Cercetare al Congresului SUA a anunțat fățiș: "Membrii Congresului pot analiza modul în care implicarea SUA poate ajuta țările din Asia Centrală să-și reducă dependența de Rusia, în ciuda faptului că unii observatori consideră că China este potențialul beneficiar al oricărei astfel de îndepărtări."
Ținând cont de cele spuse mai sus, în Kirghizstan, de exemplu, la frontiera cu Tadjikistanul, în locurile unde recent s-au produs ciocniri între aliații ODKB (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) au apărut specialiști militari americani. Mai mult, a rămas neclar cine i-a invitat, cine le-a dat permisiunea să vină, care a fost scopul vizitei. O serie de membri ai parlamentului, între care Adahan Madumarov, Ishak Masaliev și alții, au pus aceste întrebări, precum și întrebarea dacă această misiune este pur și simplu o misiune de spionaj, întrucât nu există un acord privind cooperarea militară între Kirghizstan și SUA.
Dar reprezentantul președintelui în Jogorku Keneș (Consiliul Suprem, parlamentul), Almazbek Abîtov, a spus că delegația a sosit pe linia Ministerului pentru Situații de Urgență, lăsând fără răspuns întrebările menționate mai sus. De remarcat un lucru straniu: militarii nu sunt pe linia Ministerului Apărării, ci pe linia Ministerului pentru Situații de Urgență. Și altceva - unul dintre șefii anteriori ai Ministerului pentru Situații de Urgență a fost Kamcibek Tașiev. Da, acum șef al Comitetului de Stat pentru Securitate Națională și membru al tandemului kîrgîz, care joacă nu fără succes jocul său pentru poziția de lider în politica kîrgîză.
Important este altceva, cum se spune în Kirghizstan: americanii s-au oferit să reconstruiască toate casele și obiectivele distruse în timpul recentelor ciocniri cu tadjicii. Oamenilor le este indiferent față de cine trebuie să fie recunoscători. Au nevoie de case și, de preferat, până la iarnă.
Americanii însă le promit tadjicilor ajutor în lupta împotriva talibanilor, cu care încearcă să stabilească un dialog, agravând relațiile în cadrul ODKB. În cazul unei confruntări tadjico-afgane deschise, întreaga povară a reglementării acesteia va cădea pe umerii Rusiei, iar americanii vor fi cei care vor reconstrui ceea ce s-a distrus și vor primi recunoștința poporului.
Politica sistemică a Occidentului în această regiune nu poate fi redusă exclusiv la încercarea de a îndepărta Asia Centrală de Rusia. Totul este mult mai profund și mai grav.
Republicile din Asia Centrală nu sunt societăți unite, omogene și, în consecință, niște formațiuni de stat stabile. Fiecare dintre ele este sfâșiată în interior de o multitudine de contradicții de la dificultățile interetnice și confruntările unor teritorii interne până la lupta inter-elite și de clan.
Kirghizstan, care are pe teritoriul său o serie de enclave ale vecinilor, este împărțită în sud și nord. Este împărțită nu numai în ceea ce privește elita internă, ci și în interiorul conducerii, cu serioase elemente de influență de la Londra.
Tadjikistanul este format din cinci teritorii destul de iubitoare de libertate și are conflicte cu vecinii săi, și este eterogen din punct de vedere ideologic și politic.
Uzbekistanul are dificultăți cu karakalpakii - care tind spre Kazahstan și au autonomie - și relații interetnice dificile cu diaspora tadjică. Mai mult decât atât, există probleme între unele regiuni și în interiorul acestora. Există dorința anumitor zone de a trece deocamdată din punct administrativ în regiunile învecinate ale țării.
De fapt, Kazahstanul este o uniune de trei alianțe (în kazahă - juz), mai multe clanuri și triburi, unde istoria tribală s-a transformat recent în cult. Este suficient să spunem că la nuntă tinerii își fac cunoscute rudele până la a șaptea generație pentru a se exclude legăturile foarte strânse, dar nu numai. Evoluția în carieră și statutul social sunt adesea determinate de originea dumneavoastră, mai exact din ce juz ești. Nu ne vom referi aici la dificultățile tot mai mari din problema națională și la reacția lentă a autorităților la aceste probleme, care se rezumă adesea la cuvintele corecte ale președintelui.
Cu toată închiderea pe care o are, Turkmenistan nu este ocolit de problemele interetnice. La cârma puterii se află tekinții (ahaltekinții), dar în această republică trăiesc și yomudî, ersarii, ciovdurî, sarîșii și alții.
Toate aceste state au devenit teritorii unite în cadrul Imperiului Rus și al URSS-ului.
Este evident că, ținînd cont de experiența și priceperea anglo-saxonilor, principala lor sarcină este nu numai să separe aceste teritorii de Rusia, ci și să le împartă, să le fărâmițeze în mici hanate, ceea ce permite o domnie nelimitată în Asia Centrală. A gândi altfel înseamnă a trăi într-o lume naivă care nu este lumea noastră.
Este timpul să încetăm să mai gândim în categoriile de petrol și gaze, de indici bursieri și rate ale dobânzii. Veșnica dispută că primordială este economia sau politica nu numai că a fost rezolvată evident de Occidentul colectiv, dar acesta ne-a arătat în mod convingător rolul politicii și locul economiei în geo-strategie. Și în vreme ce noi creștem cu sârguință PIB-ul, Turcia lucrează la crearea unui alfabet unic pentru popoarele turcice, care se preconizează să fie adoptat în cadrul Organizației Statelor Turcice, din care fac parte astăzi Turcia și Azerbaidjan, din republicile central-asiatice - Kazahstanul, Kirghizstanil, Uzbekistanul, și cu statut de observator - Turkmenistan și Ungaria.
Demonstrativ este exemplul Kazahstanului, care lucrează de mai mulți ani la crearea unui nou alfabet cu litere latine (o idee impusă de anglo-saxoni). Până în prezent acest alfabet nu a putut fi încă convenit. Acest lucru ne duce cu ideea la faptul că noul alfabet unit al popoarelor de limbă turcă se va baza tocmai pe alfabetul turcesc, ceea ce va face instantaneu ca influența spirituală și morală a Turciei să fie extrem de importantă, influență care până acum este deja destul de semnificativă în Asia Centrală.
Nu avem nevoie de iluzii: dacă va fi adoptat alfabetul unic al popoarelor turcice, acest lucru va crea o amenințare existențială, adică o amenințare la adresa existenței Federației Ruse ca atare. Rusia este cel mai mare teritoriu unde sunt așezate popoare turcice. Nu toate aceste popoare au ca credință islamul. Printre popoarele turcice există și evrei, și budiști, și creștini ortodocși.
Logica evenimentelor le propune și altor popoare care nu fac parte astăzi din Organizația Statelor Turcice să se îndrepte pas cu pas spre adoptarea acestui alfabet, ceea ce înseamnă să ocupe o poziție departe de cea care corespunde intereselor Rusiei, dar apropiată ideilor Marelui Turan, al căror principal beneficiar este Turcia, care rămâne sub protecția anglo-saxonilor. În ciuda dorinței sale de a crea în jurul său o lume ecologică favorabilă, care să permită pe viitor să se gândească la renașterea Imperiului Otoman, numit în noua buclă a spiralei istorice Marele Turan.
La 21 iunie 2022, la Astana a avut loc cel de-al V-lea Consiliu științific al Academiei internaționale turcice, unde a fost semnat un protocol prin care se aprobă includerea manualelor "Istoria turcică comună", "Literatura turcică comună", "Geografia lumii turcice" în programa școlară a țărilor membre ale Organizației Statelor Turcice. Documentul a fost semnat de aproape toate țările din Organizației Statelor Turcice.
Confruntarea geopolitică călește Rusia. Cum am fi putut să nu primim o lovitură zdrobitoare de la rivalul nostru de secole, Turcia, în ceea ce privește unirea popoarelor slave și turcice în cadrul unui singur stat și aliat al anglo–saxonilor, al adversarilor și concurenților noștri direcți?!
Articol de Aleksandr Kobrinski, director al Agenției pentru strategii etno-naționale, doctor în științe istorice
Preluare Rador
