Ștergerea durerilor de dragoste prin stimularea creierului este propunerea unui studiu care speră să vindece astfel traumele amoroase. Se pare că se fac progrese pentru a repara inimile frânte...
Un studiu a testat efectele stimulării electrice cerebrale la persoanele care suferă de "sindromul traumei de dragoste": dacă este direcționată către anumite zone specifice ale cortexului celebral, cele implicate în reglarea emoțională, această tehnică ar putea reduce simptomele tipice sfârșitului unei relații amoroase.
În filmul "Eternal Sunshine of the Spotless Mind“ (Strălucirea eternă a minţii neprihănite), durerea provocată de sfârșitul unei relații amoroase este atât de insuportabilă încât oamenii decid să șteargă toate amintirile legate de aceasta. Pe de altă parte, faptul că dragostea poate răni nu este doar o figură de stil. Atunci când o relație se termină sau când dragostea este neîmpărtășită, sfârșitul sau eșecul de a începe o relație romantică poate provoca o serie de simptome psihologice și uneori chiar fizice, cum ar fi anxietatea, depresia, dar și insomnia, schimbările de dispoziție și gândurile intruzive. Există chiar și un nume științific pentru această afecțiune: în engleză se numește love trauma syndrome.
Acum, faptul că știm că trauma din dragoste este recunoscută clinic nu schimbă prea multe în viața celor care se află în situația de a o experimenta (se întâmplă tuturor mai devreme sau mai târziu). Acesta este motivul pentru care o echipă internațională de cercetători, condusă de Universitatea Zanjan din Iran și de Universitatea Bielefeld din Germania, s-a pus pe treabă pentru a vedea dacă este posibil să găsească un remediu la fel de științific și sigur pentru sindromul traumei de dragoste. Observând creierul uman, acești oameni de știință au descoperit că stimularea electrică a anumitor zone ale cortexului cerebral ar fi capabilă să amelioreze suferința din dragoste.
Inima frântă după o despărțire, similară cu doliul
Studiul, publicat în revista Science Direct, pornește de la o premisă: sfârșitul unei relații romantice poate fi una dintre cele mai dureroase pierderi trăite la vârsta adultă. Acest lucru este confirmat chiar de studiile de neuroimagistică: aceleași imagini ale creierului uman sugerează existența unei similitudini neuropsihologice între ceea ce se simte în timpul sfârșitului unei relații amoroase și experiența doliului. Într-adevăr, aceleași regiuni prefrontale ale cortexului cerebral sunt activate în ambele situații, și anume cortexul prefrontal dorsolateral (DLPFC) și cortexul prefrontal ventrolateral (VLPFC).
Practic, acest lucru înseamnă că creierul nostru percepe sfârșitul unei relații amoroase ca și cum ar fi un doliu, ceea ce duce la reacții emoționale similare. Mai exact, aceste experiențe duc adesea la o stare de dereglare emoțională în care persoana nu-și mai poate controla emoțiile. Acesta este motivul pentru care cercetătorii s-au întrebat dacă stimularea zonelor cerebrale implicate în gestionarea emoțiilor ar putea reduce simptomele tipice ale sindromului traumei amoroase. Recent, un alt studiu a demonstrat efectele pozitive ale contactului fizic împotriva depresiei și anxietății.
Pentru a testa acest lucru, cercetătorii au supus 36 de voluntari cu sindromul traumei amoroase la trei protocoale de stimulare transcraniană cu curent direct (tdsc) prin intermediul unui dispozitiv auditiv. Aceasta este o tehnică de stimulare cerebrală neinvazivă - explică site-ul Centrului Medical Santagostino - prin intermediul unui curent continuu de mică intensitate care nu este perceput de subiectul stimulat.
Creierul, stimulat să vindece inima frântă
Toate cele trei grupuri au fost supuse unei stimulări de 20 de minute, de două ori pe zi, timp de cinci zile. Ceea ce s-a schimbat de la un grup la altul a fost pur și simplu zona afectată de stimulare: la un grup, zona stimulată a fost cortexul prefrontal dorsolateral, la altul cortexul prefrontal ventrolateral, în timp ce la ultimul, dispozitivul a rămas oprit (fără ca participanții să știe).
În urma acestui experiment, cercetătorii au văzut că, la sfârșitul tratamentului, ambele grupuri supuse stimulării cerebrale au prezentat o îmbunătățire a stării lor emoționale și psihologice, cu o reducere a nivelului de anxietate și a stării depresive, comparativ cu cel de-al treilea grup. Dintre participanții supuși stimulării, cei la care a fost afectat cortexul prefrontal dorsolateral au avut rezultate mai bune decât celălalt grup supus stimulării cortexului prefrontal ventrolateral.
Nu numai atât, la o lună de la încheierea tratamentului, participanții supuși stimulării cerebrale au continuat să se simtă mai bine decât cel de-al treilea grup. Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate sunt suficiente pentru a justifica continuarea studiilor privind utilizarea acestei tehnici de stimulare electrică neinvazivă pentru a reduce efectele dereglementări emoționale asociate adesea cu sfârșitul iubirii.
Comentează