Premium
Sărbătorile Zilei de 25 august
Ortodoxe
Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit
Greco-catolice
Aducerea în Veneţia a moaştelor Sf. ap. Bartolomeu; Amintirea Sf. ap. Tit.
Romano-catolice
Ss. Ludovic, rege; Iosif de Calasanz, pr.
Sfântul Apostol Tit este pomenit în calendarul creştin ortodox la 25 august.
Sfântul Tit era din Creta, născut într-o familie nobiliară. Era rudă a guvernatorului insulei şi în această calitate a fost trimis la Ierusalim pentru a da mărturie despre faptele nemaiauzite care uimeau lumea. Căci se auzise în Creta că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim.
Ajuns la Ierusalim, a fost martor la minunile Mântuitorului Hristos, dar a văzut şi patimile Lui, îngroparea şi Învierea, dumnezeiasca Sa Înălţare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli.
Sfântul Apostol Tit era însă străin şi chiar dacă crezuse în Hristos de la început, încă nu se botezase. De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiţi în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiaţi împrejur. Tăierea împrejur era impusă de legea lui Moise şi era o practică absolut obligatorie pentru israeliţi.
La primul Sinod al Bisericii, Sfinţii Apostoli au hotărât ca neamurile nou creştinate să rămână fără tăierea împrejur. Mai întâi a fost botezat Cornelie sutaşul; apoi după el şi ceilalţi elini. Atunci şi Tit a fost botezat de Sfântul Apostol Pavel.
După botez a fost hirotonit şi trimis cu Sfântul Apostol Pavel să înveţe şi să hirotonească pe cei ce i-ar socoti a fi vrednici.
L-a însoţit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu. Au ajuns şi în Creta, unde domnea Rustil, cumnatul lui Tit după soră, şi au ajutat la constituirea bisericii lui Hristos. Din Creta s-au dus în Asia şi de acolo la Roma, unde au rămas până la moartea Sfântului Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Tit s-a întors în Creta, unde a avut sfârşitul, la o vârstă înaintată: "La sfârşitul său a văzut pe sfinţii îngeri venind să-i ia sufletul. Lui i se luminase faţa ca soarele, căci întreaga sa viaţă fusese lumina lumii". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
