Premium
Sărbătorile zilei de 4 februarie
Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie
Greco-catolice
Sf. cuv. Isidor Pelusiotul
Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.
Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 4 februarie.
S-a născut în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450) şi era rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil şi Sfântul Chiril. A primit o educaţie solidă, atât în domeniile profane - filosofia, retorica -, cât şi în cele duhovniceşti.
Sfântul Isidor a ales încă de tânăr viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din muntele Pelusiului.
"El a fost bărbat desăvârşit în bunătăţi, preot şi egumen, cu viaţa şi cu înţelepciunea slăvit şi cinstit de toţi. Despre el vorbeşte Evagrie, istoricul bisericesc, când zice: 'Împărăţind Teodosie, Isidor Pelusiotul era în mare cinste, de a cărui slavă ieşită din lucrurile şi cuvintele lui se auzise departe şi era lăudat de gurile tuturor. Acesta şi-a obosit trupul cu ostenelile atât de mult, încât vedeau toţi că are viaţă îngerească. Trăind în chipul vieţii monahiceşti şi al gândirii de Dumnezeu, era totdeauna şi înaintea tuturor pildă, spre a fi urmat; el a scris multe cuvinte foarte folositoare'". (Vieţile Sfinţilor)
Viaţa îmbunătăţită a Sfântului Isidor şi lucrarea sa sunt cunoscute, căci "Multe lucrări, pline de mult folos sunt scrise de dânsul, dar mai ales epistolele lui către diferite persoane - pline de dumnezeiescul har şi de omeneasca înţelepciune, aproape zece mii -, în care tălmăceşte toată dumnezeiasca Scriptură şi îndreaptă obiceiurile tuturor oamenilor". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Isidor a fost puternic luptător împotriva ereticilor, gata să moară pentru dreapta credinţă.
"Aceasta este arătat din cuvintele lui, căci scriind către un Terasie, hulitorul, zice: 'Te întreb pe tine, cel ce ne ocărăşti pe noi şi te arăţi aspru judecător: de te-ar pune împăratul asupra cetăţii, ca să o păzeşti, iar tu ai vedea zidul surpându-se şi sfărâmându-se, ca să se facă lesnicioasă intrarea vrăjmaşilor în cetate, au doară n-ai sta împotrivă cu toate uneltele şi armele, oprind spargerea zidului şi nelăsând intrarea vrăjmaşilor? Aceasta ai face ca şi cetatea şi pe tine însuţi să te poţi apăra de vrăjmaşi, iar a ta credinţă şi osârdnică supunere să o arăţi către împăratul. Dar nouă, pe care Dumnezeu ne-a pus dascăli Sfintei Sale Biserici, nu ni se cade să stăm cu tărie împotriva lui Arie, care, nu numai că a ridicat război asupra drept-credincioasei turme a lui Hristos, ci şi pe mulţi i-a pierdut? Eu pentru această pricină nu ţin seamă de nici o primejdie, ci mai bine doresc aceasta, ca adică toate primejdiile să le pătimesc pentru dreapta credinţă' ". (Vieţile Sfinţilor)
A fost un mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur şi în acelaşi timp apărător al său. Când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit pe nedrept de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, Sfântul Isidor i-a scris arhiepiscopului Alexandriei, Teofil, şi împăratului Arcadie, pe care l-a sfătuit să pună capăt intrigilor urzite împotriva Sfântului Ioan.
După moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul, care a urmat după Teofil, să scrie numele Sfântului Ioan în dipticele bisericeşti, ca al unui sfânt mărturisitor, ce a pătimit pentru adevăr multe răutăţi de la oameni.
A scris şi împăratului Teodosie, învăţându-l să se îngrijească de pacea bisericească, şi l-a îndemnat să convoace la Efes cel de-al treilea Sinod Ecumenic (431). (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")
