Sărbătorile zilei din 16 Mai 2025 - Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei; Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit
Ortodoxe
Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei; Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit
Greco-catolice
Sf. cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Ioan Nepomuk; Fer. Vladimir Ghika
Romano-catolice
Fer. Vladimir Ghika, pr. m.
Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei.
Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 şi a intrat din copilărie în viaţa monahală, la Schitul Orăşeni din Botoşani. În jurul anului 1714, a venit la Sihăstria Putnei.
În 1753, după trecerea la cele veşnice a stareţului Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareţ de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obştii, a înnoit viaţa duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul Buna Vestire.
Ultimii săi ani de viaţă Cuviosul Sila i-a petrecut în multe lipsuri şi încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, şi a îngrădirilor puse de noua stăpânire. Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor şi era nevoit să se împrumute de bani şi alimente.
La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe Care L-a iubit şi slujit întreaga sa viaţă.
Despre Sfântul Paisie, tradiţia spune că era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toţi cei din jur. El primise de la Hristos darul înainte-vederii, care, adăugându-se la multele sale virtuţi, l-au făcut să fie cunoscut şi cinstit de către toţi ca un adevărat păstor.
Împreună cu stareţii Sila şi Natan, Cuviosul Paisie a fost martor la Sihăstria Putnei al greutăţilor din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veşnice în 16 decembrie 1784.
Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Paşcanilor.
A fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc şi marelui mitropolit Iacob Putneanul. Totodată, vieţuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar şi credincioşii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte şi păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe.
Cuviosul Natan se îndeletnicea şi cu caligrafierea de manuscrise şi cu alcătuirea pomelnicelor ctitoriceşti. În anul 1781 a fost rânduit stareţ de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veşnice. Deşi înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă şi jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintaşului său, călăuzind obştea încredinţată lui spre păstorire timp de trei ani şi jumătate, deşi lipsurile şi greutăţile erau tot mai mari din pricina ocupaţiei habsburgice.
La capătul unei vieţi închinate lui Dumnezeu, în neagonisire şi curăţie, după ce a purtat cu multă răbdare şi necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan, vieţuitori la Putna şi Sihăstria Putnei, cu ziua de prăznuire la 16 mai.
* Sfântul Cuviosul Teodor cel Sfinţit este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 16 mai.
Sfântul Teodor a fost ucenic al Sfântului Pahomie cel Mare. S-a născut în Tebaida de Sus, din părinţi creştini bogaţi şi slăviţi. La vârsta de 14 ani, când în casa părinţilor săi era întinsă masă mare de praznic, fiind sărbătoarea Botezului Domnului, înţelegând că toate acelea sunt deşertăciuni, Sfântul Teodor s-a umilit cu sufletul şi inima sa s-a rănit.
A gândit atunci că niciun folos nu are din bogăţiile lumii şi suspinând din adâncul inimii, la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă şi acolo a căzut cu faţa la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi şi zicând: "Doamne, ştiutorul celor ascunse şi ispititorul tainelor omeneşti, Tu ştii că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ţie, Stăpâne, povăţuieşte-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta şi luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc şi să Te laud totdeauna, Domnul meu''. (Vieţile Sfinţilor)
În toate zilele postea până seara, umblând la şcoală şi învăţând carte. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puţină hrană. Doi ani n-a gustat bucate scumpe şi dulci.
"Apoi a ieşit în taină din casa sa, lăsându-şi părinţii şi bogăţia lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire nişte monahi plăcuţi lui Dumnezeu şi acolo a început a vieţui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Privind la nevoinţele lor pustniceşti, urma vieţii lor şi se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)
Auzind însă Cuviosul Teodor de Sfântul Pahomie, s-a dus în Tebaida pentru a-i fi ucenic.
După Sfântul Teodor a venit în mănăstire mama sa şi un frate, Pafnutie. Mama Sfântului Teodor a venit pentru a-şi vedea fiul care plecase de acasă fără voia părinţilor. A adus cu ea şi scrisori din partea ierarhilor prin care i se poruncea Sfântului Pahomie să-i scoată fiul din obşte şi să i-l dea acasă.
Deci, venind ea aici a fost primită în casa de oaspeţi din mănăstirea fecioarelor, în care se afla sora Sfântului Pahomie, şi înştiinţându-se că fiul său nu voieşte nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă, dar nici s-o vadă, nu s-a mai întors nici ea acasă, ci a rămas în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinţii părinţi şi îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul". (Vieţile Sfinţilor)
Când a împlinit 25 de ani, Sfântul Teodor a fost ales, de dascălul său, ca însoţitor în drumurile pe care acesta le făcea la mănăstirile aflate sub ascultarea sa. A fost hirotonit preot la vârsta de treizeci de ani.
Sfântul Teodor i-a urmat Sfântului Pahomie la conducerea comunităţii monahale. A îndeplinit această lucrare timp de 18 ani, vizitând mănăstirile, rostind cateheze în faţa monahilor şi reamintind permanent de importanţa păstrării comuniunii. La sfârşitul vieţii sale (în 368), comunitatea pahomiană număra 15 mănăstiri din care 3 de călugăriţe. (surse: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com, "Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent", vol. I, Ed. Basilica, 2014; http://www.sihastriaputnei.ro)
Comentează