La mai bine de un secol după Marea Unire, peisajul demografic al României arată complet diferit, iar unele comunități etnice care altădată aveau o prezență puternică în societatea și economia țării s-au redus aproape până la dispariție.
Compararea a două recensăminte realizate la distanță de aproximativ un secol dezvăluie un declin major al populațiilor germanice, slave, evreiești și maghiare, un proces determinat de marile evenimente ale secolului XX, de politicile regimului comunist și de valurile de migrație de după 1990.
România Mare, o țară mult mai diversă etnic
Primul recensământ al României întregite, realizat în decembrie 1930, arăta o țară cu peste 18 milioane de locuitori, dintre care aproape 13 milioane se declarau români. Maghiarii depășeau 1,4 milioane de persoane, iar germanii – sași și șvabi – numărau aproape 750.000. Comunitatea evreiască era una dintre cele mai numeroase, cu peste 720.000 de membri, în special în Basarabia și Bucovina.
Populațiile slave însumau peste 1,5 milioane de locuitori, iar turcii, tătarii și găgăuzii aproape 300.000. Existau peste 260.000 de romi și peste 26.000 de greci.
Conform celui mai recent recensământ, România avea puțin peste 19 milioane de locuitori, însă doar 16,6 milioane și-au declarat etnia. Între minorități, maghiarii reprezintă 6% din populație. Romii sunt aproape 570.000, ucrainenii 46.000, germanii 23.000, turcii 21.000, iar numărul evreilor a scăzut la puțin peste 2.000.
Declină dramatic al comunităţilor germanice
În perioada interbelică, în România trăiau peste 700.000 de germani. Al Doilea Război Mondial a marcat începutul sfârșitului pentru comunitățile săsești și șvăbești. Zeci de mii de etnici germani au murit în război, iar alții au părăsit țara în 1944, odată cu retragerea forțelor naziste, scrie adevărul.
După război, mii de sași și șvabi au fost deportați în lagăre de muncă sovietice. Cei întorși au găsit o țară în care politicile represive continuau. În 1951, zeci de mii de oameni din vestul României au fost relocați forțat în Bărăgan.
În deceniile următoare, emigrarea masivă a redus drastic comunitatea germană. Regimul Ceaușescu a ajuns chiar să îi „vândă” Germaniei Federale.
„Îngrijorat de soarta numărului mare de etnici germani care doreau să părăsească România, cancelarul vest-german Helmut Schmidt a călătorit la București și a negociat un program de cumpărare a actelor de emigrare pentru aceștia”, arătau cercetătorii de la Biblioteca Congresului SUA în studiul „România, un studiu al țării”.
În primii ani de după 1990, alți aproape 90.000 de germani au plecat definitiv.
Comunitatea evreiască, decimată de război și emigrare
Regimul lui Ion Antonescu a impus măsuri dure împotriva evreilor din România și din teritoriile ocupate.
„Trupele au gonit cel puțin 200.000 de evrei din Bucovina și Basarabia, considerați trădători sovietici, peste Nistru, în lagăre de concentrare mizere, unde mulți au murit”, arătau autorii studiului de țară.
După război, presiunile regimului stalinist au determinat valuri succesive de emigrare spre Israel.
Între 1948 și 1951, „117.950 de evrei au emigrat în Israel”, iar în anii următori alți 90.000 au părăsit România. În anii ’80, comunitatea mai număra 20.000–25.000 de membri, majoritatea în vârstă.
Astăzi, în multe orașe au rămas doar clădirile fostelor sinagogi și cimitirele evreiești.
Minoritatea maghiară, afectată de politicile regimului comunist
Și comunitatea maghiară a avut de suferit în perioada comunistă, mai ales din cauza programului de „sistematizare” a satelor.
„Sistematizarea amenința să distrugă jumătate dintre cele 13.000 de sate ale țării, inclusiv multe vechi așezări ale etnicilor maghiari și germani”, nota Ronald D. Bachman.
Deși o parte dintre maghiari au emigrat, majoritatea au rămas, iar comunitatea este astăzi cea mai numeroasă minoritate din România.
Comentează