Premium
Fără falsă modestie, precizez de la bun început că sunt primul analist care a făcut o afirmație gravă. Și anume că Uniunea Salvați România va refuza cu obstinație un următor Guvern Orban și că va încerca să-și impună propriul premier. Până în acest moment, predicția se confirmă. USR își semnalizează ferm intențiile post-alegeri. Ceea ce nu înseamnă că PNL stă cu brațele încrucișate. PNL Orban are propriile scenarii. Pe care le transformă în variante de lucru. Și totul se întâmplă în timp ce PSD stă cu brațele încrucișate. Un partid paralizat.
E clar. Au spus-o useriștii cu subiect și predicat. Pentru ei, cel puțin la nivel declarativ, este exclus ca Ludovic Orban să fie următorul premier, în varianta cât se epoate de pauzibilă în care frontul anti-PSD va face o majoritate. Ba mai mult decât atât. USR vrea să dea numele premierului. Și, evident, prima tentativă va fi să nominalizeze o persoană din propriul partid. La limită, ar putea accepta și altceva. Chiar și un candidat liberal. Dar care, conform scenariuui lor, nu va fi în niciun caz Ludovic Orban. Din acestă perspectivă, Ludovic Orban e pe făraș.
Liberalii nu privesc nici ei impasibili toată această situație. Ei au pregătit trei scenarii. Primul, de mare forță. Al doilea, de rezervă. Al treilea, de avarie. PNL afirmă – dar cine mai crede așa ceva – că este cu desăvârșire exclusă o viitoare alianță cu PSD. Deci nu mai rămân decât celelalte partide care vor izbuti să ajungă în Parlament. Unul dintre acestea, cu șanse sigure de a trece baremul de 5%, este UDMR. Cel de-al doilea, cu șanse nesigure, este PMP. Ludovic Orban își face socoteala că, dacă cele două partide intră în Parlament și dacă PNL face după redistribuire un scor de peste 40%, ar putea forța o majoritate a popularilor români. A partidelor înscrise în marea familie a popularilor europeni. În acest scop, se bazează și pe o susținere energică a factorului extern.
Într-un al doilea scenariu, PNL este gata să forțeze o înțelegere cu USR, cedând teren masiv în cazul unora dintre proiectele politice. USR urmând să intre la guvernare. Sau să rămână în afara guvernării, să susțină la nominaizare noul guvern PNL, în care liberalii îl vor la vârf tot pe Ludovic Orban, și să obțină în schimb satisfacție pentru implementarea unor proiecte proprii, în plan legislativ și politic. Acest proiect este mort în fașă. Cel puțin atâta timp cât cerbicia USR nu este înfrântă. Cel puțin atâta timp cât ei nu renunță la condiția excluderii lui Ludovic Orban din ecuație.
Într-un al treilea scenariu, cel de avarie, PNL se gândește că ar putea forța din nou un guvern minoritar, utilizând cozi de topor, pe care le va putea identifica printre parlamentarii vulnerabili PSD. Și încercând să adune de partea sa și voturile minorităților naționale, altele decât cea maghiară.
Toate aceste scenarii, mai puțin cel preconizat de USR, se află sub un mare semn de întrebare. Ele pornesc de la o premiză, care s-ar putea să fie greșită, conform căreia PNL ar obține, cu redistribuire cu tot, cel puțin 40% din totalul pozițiilor de parlamentar. Dar ce se întâmplă dacă rezultatele vor fi mai slabe? Ce se întâmplă dacă în decembrie vom află că, cu redistribuire cu tot, PNL se va plasa undeva la nivelul scorului de la locale, de doar 34%? Și mai ales ce se întâmplă dacă alegerile nu vor avea loc în decembrie, așa cum insistă cu cerbicie tandemul atât de vunerabil Iohannis-Orban, ci vor avea loc în luna martie a anului viitor? Și asta în ciuda complicității dintre Iohannis și Ciolacu, complicitate care nu va putea fi demontată prin simpla eliminare a unui senator PSD, transformat în acarul păun? Sau ce se întâmplă cu scorul liberalilor, dacă până la începutul lunii decembrie pandemia explodează? Care va fi la acea dată reacția cetățenilor nemulțumiți de pericolele sanitare care îi pasc la tot pasul, care îi lovesc din toate direcțiile, fără ca Guvernul să poată interveni eficent, nemulțumiți de starea școlilor, dintre care jumătate au intrat deja în scenariul roșu, disperați în raport cu consecințele crizei economice și nemulțumiți profund că nu a crescut pensiile și alocațiile de stat pentru copii? Poate că analiștii PNL au ajuns la concluzia că toată această disperare, care se propagă și se complică pe zi ce trece, va mări absenteismul într-o asemenea măsură, încât nu vor vota decât 10-20% dintre cetățeni, lăsând spațiu de manevră escaladării fraudelor electorale, până la culmi încă neatinse în România? Poate că acești strategi sau pseudo-strategi se grăbesc pentru un asalt final, prin care să forțeze destinul României în viitorul patru ani. Poate. Dar sunt prea mulți de „poate”.
Există atât de mulți de „poate”, încât aproape nu mai există certitudini pe termen scurt și mediu. Ce se va întâmpla însă dacă PSD, injectat, anesteziat, paralizat, luat în arendă de cei care, formal, îl acuză că ar fi „ciuma roșie”, se va trezi brusc la viață? Ce se va întâmpla dacă, așa cum a mai făcut și altă dată, statul subteran va trece brusc de cealaltă parte a baricadei, pentru a nu-i lăsa pe Klaus Iohannis și pe liberali să nu se umfle prea mult? Și, în fine, ce se va întâmpla dacă USR se va dovedi până la urmă consecvent cu poziția sa neomarxistă și cu angajamentele pe care și le ia din această poziție, care este masiv și eficient susținută de Franța? Și de celelalte grupuri de interese care compun partidul european inițiat de Emmanuel Macron?
Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
