Premium
Un răspuns afirmativ vine din mai multe direcții. La început, au avertizat asupra acestui deznodământ înalți oficiali ai Federației Ruse, inclusiv Vladimir Putin, și, cel mai adesea, șeful diplomației de la Kremlin, Serghei Lavrov. Au comis-o apoi experți și analiști militari americani și britanici. Iar zilele trecute, până și Organizația Națiunilor Unite a vorbit despre iminența unui război atomic. Bomboana pe colivă au pus-o la Davos, la forumul economic, Henry Kissinger și George Soros. Se va declanșa sau nu apocalipsa?
În principiu, dacă privim evenimentele în fotografia lor și nu în dinamica militară, am putea constata că nu există absolut niciun motiv pentru ca Federația Rusă să recurgă în viitorul apropiat, altfel decât sub forma unor simple amenințări, la uriașul arsenal nuclear de care dispune. De ce? Fiindcă frontul este pe cale de a se stabiliza din perspectiva Kremlinului. Nu mai durează mult și Donbasul va ajunge integral în mâna Federației Ruse, fiind dotat în mare viteză cu pașapoarte rusești, cu ruble ca unică monedă și cu primari fideli. Va fi asigurat astfel culoarul militar și economic, care leagă teritoriul Federației Ruse de teritoriul cucerit al Ucrainei, până în Peninsula Crimeea. Prin cucerirea Mariupolului, Marea Azov a devenit un lac închis. În curând, corpurile de armată ale Federației Ruse se vor putea concentra asupra cuceririi Odesei, care este, după Kiev, nuca cea mai tare a apărării ucrainene. Și, desigur, pentru a închide orice acces al inamicului său la Marea Neagră, Federația Rusă ar putea avansa până la Tiraspol și, la nevoie, asumându-și însă mari riscuri, până la Chișinău. Vor putea fi închise astfel și gurile Dunării. Dacă Kremlinul va avea succes în războiul care se extinde rapid în Marea Neagră și dacă Turcia nu reacționează, atunci și Marea Neagră va deveni un lac rusesc, de unde va fi instituită o blocadă economică severă asupra flancului sud-estic al NATO. De ce, în acest condiții, Federația Rusă ar simți nevoia să scoată asul din mânecă și să-și asume riscul de a utiliza arma atomică și, eventual, de a suferi o ripostă?
Dacă însă facem o analiză în sens dinamic a războiului din Ucraina, trebuie să ținem cont de patru aspecte. 1). Ajutoare din ce în ce mai consistente în armament modern sunt puse la dispoziția armatei lui Zelenski și ele vor fi din ce în ce mai eficiente în contracararea ofensivei ruse și în organizarea unor acțiuni contraofensive. 2). State NATO, cum sunt de pildă Marea Britanie și Franța, sunt decise să intervină în forță la Marea Neagră, pentru a nu lăsa acest spațiu la discreția flotei Federației Ruse. 3). Cu riscul de a fi făcută praf de aviația rusească, Odesa este pregătită să reziste, astfel încât campania de cucerire a ei se va transforma într-un lung război de uzură, care va măcina forțele militare ale Federației Ruse. 4). În cazul unui atac nuclear, fie el și de tip tactic, statele NATO au declarat că vor riposta. Și cum altfel ar putea riposta, decât lovind cu rachete tactice teritoriul Federației Ruse? Adică mutând practic mult în adâncime, spre est, linia frontului?
Consemnam faptul că la Davos, forumul economic al cărui proprietar neoficial, o să vă cruciți aflând acest lucru, a fost o vreme, printr-un interpus, Florian Coldea, George Soros, ca să îi traduc spusele, a transmis întregii lumi un avertisment cutremurător: ori învingem, ori murim. El a îndemnat astfel statele NATO să meargă până la capăt, înfruntând orice fel de riscuri, pentru a pune capăt pentru mult timp oricărei agresivități a Federației Ruse. Deși este asociat cu Henry Kissinger, un alt personaj care se apropie vijelios de suta de ani, opiniile lui Soros nu pot fi suprapuse celor exprimate de marele specialist în geopolitică a lumii. Sau fostul mare geopolitician, pe care îl susține, în analiza lui de ieri, Adrian Severin. Kissinger a pledat pur și simplu pentru defetism. Pentru ca Federației Ruse să-i fie oferită prada ce-a pohtit. Respectiv Crimeea și Donbasul. Și astfel să se pună capăt conflictului. Firește, contrareacția este extrem de violentă, nu numai la Kiev, ci în întreaga lume. Acest tip de pragmatism extrem de cinic nu este apreciat de liderii statelor care susțin că împărtășesc, separat și împreună, un important set de valori morale. În consecință, ucrainenii se vor apăra în continuare și vor fi și în viitor susținuți să facă acest lucru atât în mod real, cât și în mod formal, declarativ, și, în acest război de uzură, o parte dintre ei, în mod inevitabil, devin carne de tun.
Va avea Rusia curajul să pună capăt acestui balet sângeros și să își utilizeze aresenalul nuclear? Dacă da, va apela la armele tactice. Pentru început. Dar acesta va fi primul pas pentru utilizarea de ambele părți a armelor strategice, care va genera daune uriașe și ireversibile pentru întreaga planetă.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
