Premium
"Riscăm o bună parte din viitorul Europei în Africa" - această frază răsună de luni de zile, dacă nu de ani, pe coridoarele diplomației europene și, mai ales, ale diplomației spaniole. Ministrul spaniol de Externe, José Manuel Albares, a făcut această afirmaţie clar în Congres. O linie prioritară de acțiune atât pentru acest portofoliu, cât și pentru Ministerul Apărării trece prin regiunea Sahel, o suprafață uriașă de teren aflată la sud de Deșertul Sahara şi care în ultimii cinci ani a devenit epicentrul global al terorismului și a cărei instabilitate politică s-a tradus în opt lovituri de stat.
În 2023, Nigerul și Gabonul s-au alăturat listei țărilor africane care au suferit lovituri de stat în ultimii ani (Mali, Guineea-Conakry, Ciad, Sudan și Burkina Faso). Mai mult, rolul Rusiei crește în detrimentul țărilor occidentale. Principala afectată a fost Franța, care a văzut cum în mai puțin de doi ani a fost expulzată din Mali, Niger și Burkina Faso. "Există un decalaj de încredere între forțele internaționale și țările afectate de terorismul global. Acest lucru creează un teren propice pentru ca societatea să vadă prezența internațională într-o lumină mai proastă, în special pe cea franceză", explică Ana Aguilera, cercetătoare la Observatorul Internaţional de Studii asupra Terorismului (OIET).
La criza politică și de securitate se adaugă secetele și inundațiile și penuria ulterioară de alimente. Șefii principalelor agenții ale Națiunilor Unite au avertizat în această lună cu privire la înrăutățirea situației umanitare. Aici, aproximativ 17 milioane de oameni au nevoie de ajutor, ceea ce echivalează cu o cincime din populația totală.
Terorism și lovituri de stat
Terorismul și loviturile de stat sunt inevitabil interconectate în această regiune. Răsturnarea guvernelor prin forță continuă în timp ce autoritățile se găsesc în imposibilitatea de a face față amenințării jihadiste. Potrivit raportului OIET, 2023 a devenit al patrulea an consecutiv în care Africa este poziționată drept epicentrul terorismului la scară globală. Situația care în urmă cu un deceniu s-a concentrat asupra Orientului Mijlociu s-a inversat spre Sahel și anul trecut au fost înregistrate peste 1.600 de atacuri în această zonă. Asta înseamnă că a crescut cu aproape 30% față de anul precedent, care la rândul său a crescut față de 2021.
Această lipsă de autoritate reală în anumite părți ale teritoriului (greu guvernabile din cauza propriei poziţii geografice) se adaugă la problemele generate de foamete și de situația economică. În acest context, tinerii care sunt radicalizați din cauza condițiilor de viață găsesc protecție în grupurile jihadiste. Indicii scazuți de dezvoltare umană, opoziția față de un Guvern care nu oferă oportunități de viitor și, în unele regiuni, tensiunile etnice, sunt un cocktail perfect pentru proliferarea grupărilor extremiste.
Guvernele militare din Niger, Mali și Burkina Faso și-au anunțat duminică trecută retragerea din Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest (ECOWAS). Cele trei țări și-au anunțat plecarea din organizația regională, formată din 15 țări africane, precizând că acest organism se află "sub influența unor puteri străine" și și-a trădat "principiile fondatoare".
Țările din Sahel caută o reconfigurare a alianțelor de securitate și crearea unei rețele cu Rusia prin intermediul paramilitarilor săi: anterior prin Grupul Wagner, dar de câteva luni sub brandul Africa Corps. Crearea în luna septembrie a anului trecut a alianței Statelor Sahelului arată în această direcție, spune cercetătorul OIET. Această organizație urmărește, tocmai, să o înlocuiască pe cea care exista deja, G5-ul Sahelului. O alianță în care țările europene și Statele Unite au avut o prezență importantă și care după loviturile de stat pare sortită eșecului; în timp ce puterile occidentale îşi văd rolul retrogradat la cel de simplu observator.
Singura misiune care rămâne în zonă este EUTM-Mali, care oferă armatei maliene pregătire militară și consiliere în lanțurile de comandă și control, logistică și managementul resurselor umane, alături de dreptul internațional umanitar. Spania are un contingent de 140 de persoane, marea majoritate dislocate în orașul Koulikoro, la nord-est de Bamako.
După cum explică Salvador Sánchez Tapia, general de brigadă al armatei spaniole, EUTM-Mali este o misiune neexecutivă în care participanții nu sunt implicați direct în operațiuni, ci sarcina lor este să colaboreze și să ofere consiliere organelor de conducere şi control al forţelor armate ale ţării şi instruirea personalului militar astfel încât să fie capabil să îndeplinească misiuni pentru propria securitate.
Ceva foarte diferit de misiunea pe care o avea Franța înainte de a fi expulzată. Armata franceză avea o misiune separată de UE, care era o operațiune de combatere a teroriștilor. "Uniunea Europeană este mai mult decât Franța. Animozitatea guvernului din Mali nu merge neapărat împotriva Uniunii Europene", spune Sánchez Tapia, care explică furia societăților din regiune față de prezența franceză ca răspuns la trecutul colonial al țării.
Se reconfigurează zona Sahel
Miercuri, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, s-a referit la Sahel în cadrul întâlnirii informale a miniștrilor Apărării, în care a asigurat că "se creează o nouă configurație geopolitică a acestei zone" unde influența Rusia este "deja foarte puternică în Mali și, poate, în curând în Niger sau Burkina Faso".
În luna mai a acestui an, misiunea europeană își încheie mandatul și încă nu este clar dacă Mali va dori să-l prelungească sau dacă va renunța la prezența occidentală în regiune. Surse din Comisia Europeană consultate de acest ziar asigură că misiunea va fi revizuită în februarie pentru a-și extinde prezența în zonă și că obiectivul UE este să fie prezentă în Sahel, în ciuda faptului că strategia trebuie să se schimbe.
"Operațiunea a fost practic redusă la o misiune de mărturie", spune Aguilera, care recunoaște că "a devenit practic o misiune pentru a atesta prezența Uniunii Europene în zonă".
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
