Tunelul Capra-Bâlea, cocoțat la peste 2.000 de metri în inima Munților Făgăraș, este mult mai mult decât o simplă cale de trecere pe celebrul Transfăgărășan. Construit în anii '70 la cererea lui Nicolae Ceaușescu, acest drum prin munte, lung de aproape un kilometru, leagă cele două părți ale masivului într-un mod spectaculos.
Totuși, sub stratul de asfalt și beton se ascunde o poveste dureroasă: mii de soldați au muncit aici în condiții de neimaginat, luptându-se cu gerul și pericolele crestelor înalte.
Deși oficial s-a vorbit doar despre un succes ingineresc de mândrie națională, în realitate, sacrificiul uman a fost uriaș. Mulți oameni și-au pierdut viața în timpul lucrărilor, iar numărul lor exact a rămas, până astăzi, un mister păzit cu strășnicie de vechiul regim.
Lucrări executate aproape integral manual
Construcția Transfăgărășanului, care include Tunelul Capra-Bâlea, a început în martie 1970 și s-a încheiat oficial în septembrie 1974, după doar 44 de luni de muncă intensă.
Drumul, lung de 151 de kilometri între Cârțișoara (Sibiu) și Bascov (Argeș), a fost realizat cu un progres mediu anual de 25 de kilometri, atingând altitudinea maximă de 2.042 de metri la ieșirea din tunel.
Tunelul în sine, cu o lungime exactă de 887 de metri, o înălțime de 4,4 metri și o lățime de 6 metri, este ventilat natural și iluminat electric, trecând sub vârfurile Iezerul Caprei și Paltinul.
Prevăzut pentru a asigura mobilitatea trupelor în caz de invazie
Lucrările au fost executate aproape integral manual, cu ajutorul dinamitei, un total de 6.520 de tone de explozivi fiind necesari pentru întregul drum, dintre care 20 de tone au fost folosite exclusiv pentru perforarea tunelului de către specialiști ai Trustului de Construcții Hidroenergetice.
Ordinul de construcție a venit direct de la Nicolae Ceaușescu, inspirat de invazia sovietică în Cehoslovacia din 1968, care l-a determinat să caute o rută militară strategică rapidă peste Munții Făgăraș, o zonă considerată până atunci impenetrabilă chiar și pentru călători.
Acest aspect militar, ținut sub tăcere în propaganda oficială, reprezintă unul dintre secretele majore ale proiectului: drumul nu era doar o ambiție turistică sau economică, ci un calcul strategic pentru a asigura mobilitatea trupelor în caz de invazie, având curbe proiectate special pentru trecerea remorcilor de tancuri.
Inaugurarea oficială a avut loc pe 20 septembrie 1974, în prezența lui Ceaușescu, deși lucrările finale, precum asfaltarea, au continuat până în 1980.
Muncitorii au lucrat la -25 grade Celsius
Tunelul Capra-Bâlea, o minune a ingineriei românești, construit cu multă trudă. Sursă foto: Foto Silviu Stancu
Munca a implicat mii de soldați, în principal geniști din Regimentul 52 „Geniu” Alba Iulia și Regimentul 1 „Geniu” Râmnicu Vâlcea, sprijiniți de sute de alți militari, constructori civili, țărani și chiar intelectuali obligați să se alăture efortului.
Condițiile au fost infernale: temperaturi de până la minus 25 de grade Celsius, viscole puternice și avalanșe. Soldații lucrau șase zile pe săptămână, cu duminica rezervată întreținerii utilajelor românești, scrie retetesivedete.ro.
Hrana era transportată inițial cu telefericul, iar echipamentele grele erau demontate și transportate cu elicopterul pentru reasamblare la Lacul Bâlea. Riscurile erau constante: explozii necontrolate, prăbușiri de stânci și inundații.
Câți oameni au murit în timpul lucrărilor
Oficial, autoritățile au recunoscut doar 40 de morți, majoritatea soldați tineri striviți sub stânci, căzuți în prăpăstii sau uciși de avalanșe. Însă mărturiile supraviețuitorilor și documentele istorice dezvăluie un bilanț mult mai sumbru: sute de vieți pierdute, ascunse de regimul comunist pentru a menține imaginea de succes a proiectului.
Unul dintre secretele recent scoase la lumină este incidentul din 10-11 mai 1974, când o avalanșă lângă Lacul Bâlea a înghițit șase soldați dintr-un pluton de 30. Trupurile au fost recuperate după trei zile cu ajutorul unui buldozer, dar numele victimelor rămân un „secret de stat” chiar și acum.
Un alt episod ascuns se referă, spun supraviețuitorii, la o inundație pe versantul sudic. Mulți soldați au fost „măturați” atunci sub un pod, trupurile fiind trimise familiilor în sicrie sigilate, fără posibilitatea de identificare, iar incidentul a fost mușamalizat complet.
Comentează