Premium
Amenzile aplicate de CEDO României din cauza condițiilor de detenție s-au ridicat anul trecut la 1,6 milioane de euro, afirmă directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Marius Vulpe, într-un interviu acordat AGERPRES, subliniind că suma totală, începând din 1990, este de peste 3.100.000 de euro și 10.000 de franci.
''A crescut coeficientul de inteligență al deținuților aflați în custodia penitenciarelor. (...) Oamenii știu să își ceară drepturile, pe de o parte, și, pe de altă parte, statul român încalcă legislația în domeniu execuțional penal'', explică el, adăugând că nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO.
În interviu, șeful ANP vorbește despre deficitul de personal cu care se confruntă sistemul și susține că cele 15.000 de posturi din statele de organizare nu sunt realiste și explică urmările insuficienței resurselor financiare alocate de-a lungul timpului. De asemenea, Vulpe face referire și la oportunitatea penitenciarelor private și arată că orice măsură legală care reduce supraaglomerarea este binevenită.
Alte teme abordate în interviu sunt stadiul noilor penitenciare, deținuții favorizați, pontarea celor care scriu cărți în detenție și spitalele din sistem.
AGERPRES: A fost readusă în discuție, în spațiul public, situația sistemului sanitar de după gratii. Câte persoane beneficiază în acest moment de întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală? Câți deținuți beneficiază anual de servicii medicale în spitale de stat sau din sectorul privat?
Marius Vulpe: În momentul de față nu sunt foarte mulți deținuți aflați în întreruperea executării pedepsei, sunt circa 15 la nivel de sistem penitenciar, motivul este unul simplu — datorită faptului că bună parte dintre ei sunt tratați în sistemul penitenciar, sistemul sanitar penitenciar. În cele șase spitale penitenciare sunt internați sau ambulatoriu în penitenciare, în infirmeriile din penitenciare, iar bună parte dintre ei sunt internați în spitale din rețeaua publică a Ministerului Sănătății. Constatăm, după statisticile pe care le avem la dispoziție, că a crescut numărul deținuților care beneficiază de servicii de asistență medicală, în sensul internărilor, pentru că în rest absolut toți deținuții au nevoie și beneficiază de asistență medicală în penitenciare, pentru că este cunoscut că într-un mediu închis oamenii suferă traume, vin cu boli din comunitate, unii dintre ei le capătă și în penitenciar și atunci absolut toți cei 27.500 de deținuți beneficiază de asistență medicală în penitenciare. Dar, ca și cifre, anul trecut am avut circa 15.600 de deținuți internați în spitalele din penitenciarele din România, (...) iar în comunitate, în spitalele Ministerului Sănătății, circa 775 de deținuți.
AGERPRES: Sunt dotate cabinetele medicale din penitenciare? Dacă nu, care credeți că este suma necesară pentru rezolvarea problemelor? Care sunt principalele lipsuri?
Marius Vulpe: În general, spitalele, cabinetele medicale din penitenciare sunt dotate, pentru că acele cabinete au o dotare minimă și este echivalentul unui cabinet de medicină generală, medicină de familie din comunitate. Ele sunt dotate, altfel nu ar fi acreditate de către Ministerul Sănătății, nu ar putea funcționa. Nu necesită la momentul actual (...) cheltuieli suplimentare, pentru că, în decursul anilor, dotările au fost completate. Singura problemă majoră pe care o avem este existența tuturor medicilor de medicină de familie în fiecare dintre penitenciarele din România.
AGERPRES: DNA anchetează modul în care au scris lucrări științifice, după gratii, mai mulți deținuți. Câți angajați ANP sunt vizați de anchetă și ce măsuri au fost luate pentru a controla fenomenul?
Marius Vulpe: (...) La începutul anului trecut a fost emisă o ordonanță de urgență care a limitat posibilitatea scrierii unor astfel de lucrări, în sensul controlului mai atent și a condiționării acestor lucrări, tocmai pentru ca cei care scriu să fie într-adevăr, să fie certificate lucrările și să avem certitudinea că sunt lucrări de valoare și li se poate acorda beneficiul legal deținuților care au scris. Nu am cunoștință (n.r. — câți angajați sunt vizați), pentru că DNA nu ne-a furnizat date privind angajații care sunt, dacă sunt anchetați în astfel de cauze. S-au solicitat statistici, copii de pe lucrări, documentele care au stat la baza pontării deținuților, pentru că scrierea de astfel de lucrări este generatoare de reduceri de pedepse și automat liberări condiționate.
AGERPRES: Ce măsuri a luat ANP pentru a repara problemele constatate de magistrați, în repetate rânduri, în procedura de normare a muncii? Au existat situații în care deținuții erau pontați pentru mai multe activități în același timp.
Marius Vulpe: Da, ANP a efectuat controale în unitățile din sistemul penitenciar, am avut în atenție acest aspect. Există posibilitatea ca un deținut să desfășoare în paralel activități și de reintegrare, generatoare de credite și automat caracterizări care merg către instanțele de judecată în beneficiul deținutului și se poate libera mai devreme sau măcar la primul termen de eliberare condiționată, însă de preferat ar fi, și aceasta este politica Administrației, cât mai mulți deținuți să beneficieze fie de activități educative, fie de activități lucrative tocmai în scopul de a-și ocupa timpul liber din penitenciar, de a se pregăti pentru liberare condiționată. Trebuie menționat că singurele activități pentru care deținutul este pontat și i se reduce din pedeapsă sunt activitățile de munci, fie în interesul penitenciarului, fie în baza unor contracte încheiate cu firme, cu terți care și plătesc munca prestată.
AGERPRES: S-au dat sancțiuni de către ANP în acest caz?
Marius Vulpe: Nu, nu au fost date sancțiuni în acest caz, pentru că nu s-a dovedit vinovăția unor angajați, ci doar au fost cazuri izolate și nu au fost aplicate sancțiuni. Cazuri izolate de erori, nu de intenții.
AGERPRES: A existat un ordin care a oprit realizarea de fișe de pontaj?
Marius Vulpe: Nu, nu a existat un ordin care să interzică așa ceva,. De altfel, activitatea a fost reglementată destul de bine, era o decizie a directorului general, care între timp a fost abrogată, a directorului general al Administrației Naționale, care era destul de explicită. Diferența a fost de interpretare de la o unitate la alta și, sigur, de populația carcerală, care într-o unitate, nu știu, într-un mediu din Moldova să spunem, au fost mai puțini intelectuali încarcerați decât în penitenciarele dimprejurul Bucureștiului, unde au fost mai mulți intelectuali încarcerați și au putut, au avut posibilitatea și au dorit să scrie astfel de lucrări.
AGERPRES: Ce măsuri veți lua ca să nu se mai petreacă o astfel de situație — în care deținuții să fie pontați pentru mai multe activități în același timp?
Marius Vulpe: Aceleași măsuri pe care le-am luat și până acum. Vom efectua controale, vom solicita statistici, am efectuat instruiri pe fiecare palier generator de astfel de vulnerabilități și eu sunt convins că personalul este mai atent, profesionist în ce privește aceste probleme constatate.
AGERPRES: Anul trecut, ANP a încercat să facă studii de fezabilitate pentru penitenciarele de la Berceni, Prahova și Caracal. Pentru cel de lângă Ploiești au fost achiziționate serviciile pentru studiul respectiv. În ce stadiu sunt lucrările, când ar putea fi date în folosință? În ce stadiu sunt discuțiile referitoare la penitenciarul de lângă Caracal, aflate în impas anul trecut?
Marius Vulpe: Referitor la penitenciarul de la Caracal, impedimentul sau avizul care ne-a ținut pe loc a fost avizul Ministerului Apărării Naționale. (...) La începutul acestui an avizul este pozitiv, este la Ministerul Justiției. În ce privește cele două penitenciare (n.r. — Berceni și Prahova), avem doar studii de prefezabilitate aprobate, plătite. Următorul pas este să achiziționăm două proiecte de fezabilitate, în funcție de bugetul care tocmai s-a aprobat vom demara procedurile de achiziții. Dacă acestea se desfășoară în parametri normali și vom reuși fără a avea contestații, vom reuși să respectăm termenele. Ulterior, dacă timpul ne permite, în acest an vom solicita fonduri de la Ministerul Justiției și avize pentru demararea achiziției proiectului și execuției acestor lucrări. Doar atunci, după ce avem un proiect în față, asumat de către specialiști, putem spune cât durează o astfel de construcție.
AGERPRES: Problema supraaglomerării trenează de mai mulți ani de zile. Din ce cauză nu s-a rezolvat nici până în prezent, mai ales că Ministerul Apărării Naționale și alte instituții au oferit spații?
Marius Vulpe: Singura problemă majoră de-a lungul istoriei sistemului penitenciar este cea a alocării resurselor necesare. În cei 27 de ani trecuți de la 1990 încoace am preluat circa douăsprezece imobile, fie de la Ministerul Apărării Naționale, fie de la Ministerul de Interne, și terenuri (...). Însă, în niciunul dintre anii despre care vorbeam nu s-au alocat resurse pentru demararea unor proceduri ce privesc investițiile, pentru că orice clădire, orice teren, orice investiție are același traiect ca la cele două penitenciare noi, adică o expertiză care să spună dacă acele clădiri preluate suportă să fie populate, după aceea un proiect și după aceea o construcție efectivă. Ăsta a fost principalul motiv — lipsa, insuficiența resurselor financiare alocate. Cred că politicile guvernamentale, de-a lungul timpului, nu au considerat o prioritate sistemul penitenciar — dezvoltarea și investirea fondurilor.
AGERPRES: De ce sume ar fi nevoie pentru a amenaja aceste locații, astfel încât să fie transformate în penitenciare?
Marius Vulpe: Este greu de spus, eu vă pot spune ce înseamnă un penitenciar nou, pentru că avem un studiu în față. Dacă vorbim despre un spațiu preluat, o cazarmă așa cum s-a spus în mediul public, atunci e clar că o expertiză și un proiect, un studiu ne poate spune despre o sumă reală. Nu ar fi serios, nu ar fi corect din partea mea să avansez o sumă, neavând calculele unor specialiști în față. Pentru un penitenciar nou, pot să vă spun, din studiul pe care îl avem, de exemplu cel de la Caracal sau cel de la Berceni, suma este în jurul a 145 de milioane de euro.
AGERPRES: Totuși, în cazul acestor locații nu puteți estima suma?
Marius Vulpe: Nu, pentru că nu sunt de specialitate. Nu sunt inginer constructor, nu sunt expert în construcții și nu pot să avansez o sumă, pentru că ar fi neserios. În funcție de fiecare spațiu și de ce măsurători se fac se poate spune o sumă, dar pe dinafară nu are nimeni nicio estimare, că nu este realistă.
AGERPRES: Credeți că un sprijin financiar din parte Uniunii Europene ar putea rezolva problema supraaglomerării?
Marius Vulpe: Da, cu siguranță. Cu siguranță, dacă până acum s-au făcut demersuri anii anteriori de către Ministerul Justiției, prin miniștrii pe care i-a avut la conducere, pentru crearea unei linii de finanțare în acest sens, pentru că nu există eligibilitate la nivel european pentru nicio țară în acest scop de construire de noi locuri de detenție sau de reabilitare, renovare, modernizarea celor vechi, dacă Uniunea Europeană va aloca fonduri în acest sens, noi avem pregătiți specialiști în accesare și implementare de astfel de fonduri și în Ministerul Justiției și în Administrația Națională a Penitenciarelor. Și e clar că orice nouă investiție, orice construcție suplimentară ajută la degrevarea supraaglomerării. În plus, trebuie luat în calcul și personalul care va deservi acele noi stabilimente.
AGERPRES: Care este cel mai aglomerat penitenciar din România? De ce nu au fost distribuiți deținuții către alte penitenciare mai puțin aglomerate? Este vorba aici despre o problemă de management?
Marius Vulpe: Nu, nu este vorba despre o problemă de management. Cel mai aglomerat, astăzi, când noi vorbim, este Penitenciarul Satu Mare. Din păcate, în Legea de executare a pedepselor este stipulat că deținuții trebuie, de regulă, să fie cazați cât mai aproape de domiciliu, pentru că reintegrarea lor în comunitate depinde de legătura cu familia în primul rând și pentru a nu genera costuri familiilor lor să îi redistribuim acolo unde am avea locuri disponibile. Chiar dacă am făcut aceste transferuri, deținuții, până la urmă, prin afaceri judiciare fictive, prin solicitări, cereri ajung tot în penitenciarele unde doresc să ajungă. Și soluția nu este aceea de îi muta la alt penitenciar, unde generăm alte costuri suplimentare, pentru că e clar, dacă mutăm 50 — 100 de deținuți de la Satu Mare la alt penitenciar trebuie să mutăm și buget și personal care să se ocupe de ei.
AGERPRES: Ar putea fi o soluție varianta de închisori în regim privat?
Marius Vulpe: Atâta timp cât nu am o experiență în domeniu, nu am văzut un astfel de penitenciar, nu știu cum funcționează, pentru că nu există în România și nici nu avem o legislație care să permită acest lucru. Este greu să îmi dau cu părerea, să am o opinie. Eu cred că orice soluție trebuie fundamentată legal și dacă Legislativul ar dispune o astfel de măsură, orice spațiu suplimentar este benefic reducerii supraaglomerării. Important este ca în urma unui studiu să se constate dacă este o soluție viabilă sau nu, pentru că poate genera costuri suplimentare față de situația actuală și atunci cred eu că trebuie banul public chibzuit cu atenție, cu eficiență.
AGERPRES: În opinia dumneavoastră, care ar fi avantajele și dezavantajele unor închisori în regim privat în România?
Marius Vulpe: După părerea mea, atâta timp cât nu ai o experiență și nu poți aprecia riscurile este greu să prezinți, să analizezi avantajele sau dezavantajele. Cred că principalul avantaj ar fi că s-ar crea condiții decente de cazare pentru deținuți. Cred că principalul dezavantaj ar fi gestionarea unor astfel de instituții, pentru că nu sunt convins că poți avea garanții că vor fi gestionate, cum sunt gestionate acum în domeniul public, privind respectarea legislației. Și am avut exemple, le-am discutat mai devreme, privind acele lucrări științifice. Au mai fost sincope privind folosirea la muncă, privind învoirile deținuților și sunt suspiciuni tot timpul. Nu știu, nu pot aprecia cum ar fi în regim privat și dacă s-ar putea respecta legislația așa cum este ea creată.
AGERPRES: Câți directori de penitenciare sunt numiți și câți au obținut postul ca urmare a unui concurs?
Marius Vulpe: Nu există instituția numirii unui director în funcția de director de penitenciar, toate funcțiile se ocupă prin concurs. Din păcate, ne trezim în situații în care directorii în vârstă sau care îndeplinesc condițiile de pensionare, fără să anunțe sau îndeplinind condițiile minime, intempestiv depun cerere de pensionare. Și atunci, suntem obligați să găsim o soluție de moment prin împuternicire. De când am venit la conducerea Administrației vă pot spune că am organizat un concurs, de fapt l-am propus Ministerului Justiției, pentru că directorii de penitenciare sunt în competența ministrului Justiției, privind numirea în funcții. S-a organizat un concurs pentru 15 funcții de directori, au fost ocupate 13 dintre cele 15 și am demarat din nou, pe sfârșitul anului trecut, ocuparea a trei funcții de directori de penitenciare. Între timp, s-au mai pensionat patru și sunt împuterniciți directori acolo. Cât se poate de repede și ministrul Justiției va dispune, vom organiza un alt concurs pentru a evita astfel de situații, cum ați spus dumneavoastră, să fie fie numiți, împuterniciți și nu prin concurs. Absolut toți directorii numiți definitiv pe funcții sunt prin concurs, au ocupat funcțiile prin concurs.
AGERPRES: Ce puteți să ne spuneți referitor la această cifră a cererilor de pensionare formulate de către directorii de penitenciare și cum vă explicați?
Marius Vulpe: Îmi explic prin faptul că sunt oameni care îndeplinesc condițiile, sunt oameni angajați în anii '90, care au acumulat 20-27-30 de ani de vechime. Îndeplinesc condițiile și atunci își doresc să iasă la pensie să își poată continua viața. Eu zic că este benefic pentru sistemul penitenciar ca un eșalon nou de tineri ofițeri să poată promova în funcții de conducere și să continue reforma în sistemul penitenciar.
AGERPRES: Mai multe rapoarte ale corpului de control au constatat că sunt deținuți celebri care ar fi beneficiat de condiții privilegiate după gratii — telefoane mobile, aparate de fitness. Sunt tratați egal deținuții din România?
Marius Vulpe: Eu zic că da, sunt tratați egal. Cu siguranță sunt și excepții, sunt erori, sunt greșeli ca în orice instituție publică. Sunt, nu știu, abuzuri sau neglijențe și acolo unde acestea au fost sesizate, fie de către angajați, fie de către mass-media, au fost luate măsuri de sesizare a organelor de urmărire penală, a comisiilor de disciplină, în funcție de faptele comise. Principiile după care Administrația Națională a Penitenciarelor se conduce, de fapt unul dintre ele, este tocmai acesta al tratamentului egal pentru deținuți. Clar că se pot întâmpla cazuri când conduita unor angajați excede cadrul legal, dar sunt izolate, rare. Și atunci intervenim și le reglementăm, sancționăm acolo unde este cazul.
AGERPRES: Ce măsuri preventive veți lua pentru a nu se mai produce astfel de cazuri de tratament preferențial acordat anumitor deținuți?
Marius Vulpe: Exemplificarea cazurilor negative întâmplate, sancționarea lor, pregătirea personalului, informarea lor, a tuturor celor din penitenciarele în care nu s-au întâmplat astfel de cazuri. Controale efectuate la fața locului, prin planificarea tuturor structurilor din Administrația Națională a Penitenciarelor cu competențe în control la toate penitenciarele din sistem, cu siguranță vor duce la reducerea unor astfel de cazuri.
AGERPRES: Cum reușesc deținuții să introducă telefoane mobile în penitenciare? Cum trec de sistemele de verificare? Sunt dotate toate închisorile cu sisteme moderne sau mai sunt situații în care acestea sunt foarte vechi și depășite din punct de vedere al evoluției tehnologiei?
Marius Vulpe: În sistemul penitenciar sunt cazați oameni, deținuții care sunt creați, sunt structurați în a încălca regulile. Cum au reușit să comită infracțiuni în societate, așa reușesc să comită abateri disciplinare și în penitenciar. Nu aș vrea să vă dau exemple, deși știu cum introduc, pentru că ar însemna să școlarizăm alți deținuți care ne ascultă interviul, dar pot să vă spun că foarte multe dintre penitenciare se află în mediu urban, printre case și foarte aproape de locuri publice. Sunt penitenciare în care sunt aruncate direct din stradă, pe clădirile din penitenciar, în curțile de plimbare, se pot introduce prin pachetele pe care familiile lor le aduc, se pot introduce prin deținuții, cu ajutorul sau cu sprijinul deținuților care ies la muncă din penitenciar, pentru că ies pe străzi, și ați văzut și la deszăpezit în București, atunci iau contact cu populația și pot vulnerabiliza în orice sens penitenciarul. Din păcate, nu avem în toate penitenciarele aparatură modernă, dar suntem conștienți că cel mai important, cea mai importantă resursă și în această privință este tot omul, tot angajatul nostru. De altfel, o să vedeți în statisticile de bilanț că s-a redus foarte mult numărul telefoanelor mobile introduse în penitenciar și, în aceeași măsură, cazurile de infracțiuni comise din penitenciar cu ajutorul telefonului mobil.
AGERPRES: Cum vă explicați această micșorare a numărului?
Marius Vulpe: Eu cred că, pe de o parte, prin măsurile pe care noi le-am introdus s-au creat niște planuri de intervenții în acest sens, au fost prelucrări la nivel național cu toți directorii de penitenciare și cu adjuncții privind siguranța deținerii. Au fost sancționați deținuții foarte aspru, s-au făcut dosare penale, au fost condamnați pentru deținerea unor astfel de obiecte. În primul rând, consider că personalul a devenit din ce în ce mai conștient de pericolul folosirii unor astfel de telefoane în penitenciare și au acționat mai profesionist de la an la an.
AGERPRES: Câte cazuri de introducere de telefoane mobile în penitenciare s-au înregistrat anul trecut față de anul precedent, în 2016 față de 2015?
Marius Vulpe: Nu am cifra în față, din memorie vă spun că circa 3.000 de telefoane au fost introduse anul trecut în penitenciar, însă 45% dintre ele au fost descoperite înainte de a ajunge la deținuți. S-au redus undeva sub 50% față de anul trecut.
AGERPRES: Potrivit datelor oficiale anunțate, la începutul anului exista un deficit de aproximativ 9.000 de locuri în penitenciare. Care este situația actuală?
Marius Vulpe: Este tot cam pe acolo. Avem circa 8.500 de locuri deficit, în sensul în care acest deficit este calculat la prevederea legală, respectiv ordinul de ministru al Justiției care reglementează suprafața alocată fiecărui deținut și raportat la normele europene, care alocă unui deținut 4 metri pătrați ca suprafață. Însă trebuie știut că astăzi, pentru că am văzut în mass-media interpretări de genul situațiilor în care ar trebui ca doi deținuți să doarmă în pat, sub nicio formă nu există așa ceva, pentru că astăzi, când noi vorbim, sunt circa 30.000 de paturi instalate, paturi în penitenciare, la un efectiv de 27.500 de deținuți. Dar, referitor la suprafața aceea minimă alocabilă unui deținut, ar trebui să avem 8.500 mai puțin, deci acesta este deficitul astăzi.
AGERPRES: Care este numărul condamnărilor statului român la CEDO și ce sume trebuie să plătească România în urma proceselor pierdute din cauza condițiilor din penitenciare?
Marius Vulpe: Suma totală din anul 1990 și până astăzi este de 3.132.000 de euro și 10.000 de franci francezi. Ca sumă nu este mare comparativ cu cea alocată construirii unui penitenciar, însă este îngrijorător faptul că, din suma aceasta totală, în cei 26 — 27 de ani, doar 1.600.000 sunt amenzi în ultimul an. Deci, este crescător de la an la an, îngrijorător și ca sumă și ca număr de dosare.
AGERPRES: Cum vă explicați această cifră de 1.600.000?
Marius Vulpe: Cred că explicația ar trebui să ne-o dea CEDO, care acordă aceste drepturi deținuților. Pe de altă parte, îmi explic prin supraaglomerarea pe care o avem în penitenciare pe de o parte, pe de altă parte a crescut coeficientul de inteligență al deținuților aflați în custodia penitenciarelor, oameni care știu să își citească drepturile, care citesc legislație și o pot ataca la organismele internaționale în cazul de față, deși sunt instituții și instanțe românești care acordă astfel de despăgubiri, din ce în ce mai multe. Asta este explicația. Oamenii știu să își ceară drepturile, pe de o parte, și pe de altă parte statul român încalcă legislația în domeniu execuțional penal.
AGERPRES: Care este numărul condamnărilor statului român la CEDO, din '90 până în prezent.
Marius Vulpe: Nu am cifra totală acum, dar doar anul trecut au fost 313. 
AGERPRES: Este o tendință de creștere?
Marius Vulpe: Este clar creștere. În 2015 au fost 75 de astfel de condamnări, în 2014 — 29, în 2013 — 32 și în 2012 zece. Pe ultimii cinci ani astea sunt cifrele.
AGERPRES: Care sunt penitenciarele pentru care România a pierdut cele mai multe procese la CEDO din cauza condițiilor de detenție?
Marius Vulpe: Nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO. Din ce știu eu, Penitenciarul Galați și Penitenciarul Jilava au cele mai multe procese pierdute.
AGERPRES: Cum vă explicați acest lucru?
Marius Vulpe: De acolo au fost mai multe plângeri.
AGERPRES: Datele arată că peste jumătate dintre deținuți sunt recidiviști sau cu antecedente penale. Cum vă explicați acest procent? Programele de reintegrare în societate sunt un eșec? Pe o scară de la 1 la 10, violența din închisori unde s-ar putea încadra?
Marius Vulpe: Violența în penitenciar nu este o noutate și nici nu va fi, pentru că oamenii care ajung în penitenciar sunt cu un potențial agresiv, oameni care au comis infracțiuni prin violență și, cu siguranță, nu se diminuează violența în penitenciar 100%. Pot fi ținuți sub control, pot fi izolați, pot fi separați, dar, în condițiile în care penitenciarele din România sunt construite după percepte și după proiecte sovietice, multe dintre ele, încercând să aplici lege europeană de reintegrare a deținuților, cu siguranță întâmpini și astfel de probleme privind violența între deținuți. Pentru că e cazarea în comun, sunt camere de câte 20 — 25 — 30 de deținuți, e clar că oameni care au potențial agresiv la un moment dat vor deveni violenți în penitenciar. Avem o strategie în acest sens, psihologii din penitenciare fac studii și se ocupă, însă nu am reușit să reducem violența.
Privind programele de reintegrare, nu cred că putem spune că sunt un eșec, pentru că programele de reintegrare, care se derulează în penitenciare, se derulează în urma evaluărilor la depunerea în penitenciar a deținuților, în funcție de nevoile deținuților și, sigur, de dorința lor de a urma astfel de programe. Îi poți identifica unui deținut nevoia de reducere a agresiunii, dar dacă el nu dorește să se înscrie într-un program și să îl urmeze, nu îl poți obliga. În plus, reintegrarea acestuia sau reîntoarcerea acestuia în penitenciar nu depinde doar de instituția penitenciarului. Putem depune eforturi, putem să îi educăm, putem să le spunem riscurile, putem să îi învățăm ce să facă când ies în societate.
Din păcate, deținuții se obișnuiesc asistați social în penitenciar și în momentul în care ies în societate, neavând un sprijin — bună parte dintre ei au un sprijin de la familie, de la prieteni, de la fostul loc de muncă, dar mulți dintre ei nu au acest sprijin—, necontinuând politica de reintegrare începută în penitenciar, necontinuând-o în societate, există acest risc, să se întoarcă. Pot să vă spun că rata recidivei astăzi în penitenciar este undeva la 38%, cu 2% mai puțin decât anul trecut, e în scădere pentru că și efectivele de deținuți au fost în scădere în ultima perioadă și nu suntem cu nimic diferiți de media europeană, dar cu siguranță este de îmbunătățit și în acest domeniu. Există la nivel guvernamental emisă, elaborată și aprobată o strategie, din anul 2015, privind reintegrarea deținuților în societate. Însă trebuie eforturi conjugate ale tuturor instituțiilor, organizațiilor non-guvernamentale și să sperăm că vom ajunge, pentru că asta își propune strategia aceea, la o rată a recidivei de 30%.
AGERPRES: Ce măsuri veți lua pentru mai eficienta reintegrare în societate a deținuților și respectiv pentru reducerea violenței în închisori?
Marius Vulpe: Anul acesta vom încerca să angajăm mai mulți specialiști care să se ocupe de această strategie de reducere a violenței în penitenciare, vom încerca să identificăm, pentru că multe dintre violențe pleacă de la deținuții care au probleme psihice, în primul rând, și vom încerca și avem în plan constituirea unor echipe mixte. S-au constituit deja și vor studia fiecare caz în parte, vor propune măsuri în fiecare penitenciar, în funcție de specificul penitenciarului, de conduita deținutului și de agresivitatea acestuia. Clar că și măsurile disciplinare trebuie să aibă un rol. Nu în ultimă instanță, vom propune celor care nu au rezultate, vom lua măsuri, privind reducerea sau introducerea într-un regim mai sever de detenție, dacă nu dau rezultate celelalte măsuri.
AGERPRES: Rata ridicată a recidivei e cauzată și de condițiile din închisori?
Marius Vulpe: Cu siguranță nu, pentru că mi-e greu să cred că o persoană, indiferent dacă a mai făcut sau nu închisoare, atunci când săvârșește o faptă se gândește la rata recidivei și la condițiile din detenție. Cu siguranță nu, în mod normal, dacă luăm în calcul că este supraaglomerare în penitenciare, deținuții, foștii deținuți nu ar mai trebui să își dorească să ajungă în condițiile acelea improprii.
AGERPRES: Grațierea poate fi privită ca o soluție, în contextul ratei ridicate de recidivă?
Marius Vulpe: Cred că asta e opinia fiecărei persoane ... să judece acest lucru. Eu am mai spus, mie, nouă, ca și lucrători în sistemul penitenciar, ni se pare binevenită orice măsură legală care reduce supraaglomerarea, care reduce tensiunea dintre deținuți, care automat reduce presiunea angajaților și, de ce nu, riscurile ca România să fie sancționată în continuare la CEDO și să plătim noi, fiecare, din banul public, aceste amenzi.
AGERPRES: Care este deficitul de personal ANP? Cu ce alte probleme se confruntă sistemul penitenciar românesc și personalul?
Marius Vulpe: Deficitul de personal este undeva la 20%. Astăzi, când vorbim, 80% din personalul sistemului penitenciar este angajat pe funcțiile pe care le avem prevăzute, însă cele 15.000 de posturi pe care le avem în ștatele de organizare ale Administrației nu sunt realiste. Această cifră este depășită ca și nevoie, pentru că, anul trecut, în cursul anului trecut, Administrația Națională a efectuat un studiu. S-a creionat un standard de nevoi de personal pe dotarea penitenciarelor. Nevoia sistemului penitenciar este undeva la 20.000 de angajați, dar strict pe ce avem prevăzut acum, prin hotărâre de Guvern, avem 15.000 de posturi.
În afară de insuficiența resurselor umane este și problema pe care v-o expuneam mai devreme, în sensul că foarte mulți angajați sunt tineri, sunt debutanți, sunt oameni fără experiență, pe de altă parte, insuficiența resurselor financiare alocate de-a lungul ultimilor zece ani a dus la deteriorarea și a condițiilor de muncă și a condițiilor de detenție și a insuficienței resurselor materiale necesare — pornind de la mijloacele de transport pentru deținuți, pornind de la asigurarea condițiilor de hrănire ale deținuților, vorbim despre condițiile de preparare a hranei, a încălzirii lor, a asigurării paturilor, saltelelor, cazarmamentului în general și așa mai departe.
Sunt o multitudine de probleme, însă ele sunt rezolvabile. Anul trecut pot să vă spun că am avut un buget îndestulător și am reușit, am demarat în spațiile deja existente reparații curente, igienizări și vom continua și în acest an. Am mai creat circa 650 de locuri noi de cazare, prin dezafectarea unor spații care nu mai erau tocmai utile și vom încerca în anii următori să îmbunătățim condițiile de detenție. Aceasta este principala noastră problemă acum și insuficiența de personal.
AGERPRES: Câți români sunt în prezent în închisorile din afara țării și câți s-ar putea întoarce să își execute pedeapsa în România?
Marius Vulpe: Dacă aș ști cifra aceasta aș fi prezicător. Nu cunosc, nu avem statistici, statele europene nu ne-au comunicat o astfel de cifră.
AGERPRES: Spuneți-ne despre străinii din penitenciarele românești.
Marius Vulpe: Anul trecut au fost circa 300 de deținuți străini depuși în penitenciarele din România, custodiați, cei mai mulți sunt clar din Turcia — 53, Moldova — 34, Bulgaria — 45, însă plaja este destul de largă, avem deținuți din China, din Vietnam, din Venezuela, din Palestina, din Pakistan, chiar și din Australia avem un deținut. Este o problemă pentru sistemul penitenciar, pentru că fiind de diferite naționalități, diferite religii, atunci trebuie să le asigurăm dreptul la hrănire și dreptul la asistență religioasă, conform credinței pe care ei o au.
AGERPRES: Care este suma pe care statul român o cheltuiește zilnic cu un deținut?
Marius Vulpe: Calculasem, undeva pe sfârșitul anului trecut erau în jur de 50 de lei alocați pentru un deținut.
AGERPRES: Cu ce își ocupă timpul deținuții?
Marius Vulpe: Marea majoritate a deținuților sunt oameni conștienți de faptul că au greșit și își doresc să ajungă cât mai repede în libertate, la familiile lor. Atunci clar că, așa cum vorbeam, au citit legislația din ce în ce mai atent, au observat ce este nevoie să facă pentru a ajunge mai repede acasă și mai toți dintre ei se îndreaptă către activitățile educative din penitenciar, către specialiști, către preot, către psiholog, către asistent social, către medic. Dorința oricărui om închis într-o cameră, și cu atât mai mult a unui deținut care e închis perioade lungi de timp, e de a ieși cât mai repede dintre cei patru pereți și atunci se orientează către oamenii care intră în penitenciar pentru a vorbi cu ei, pentru a le preda problemele, pentru a soluționa problemele lor pe de o parte. Pe de altă parte, cea mai mare dorință a lor e de comunicare, de a comunica fie ei între ei, fie ei cu angajații penitenciarului, fie cu familiile lor. Cea mai mare preocupare a lor este pentru activitățile religioase în principal și pentru cele sportive, să își mențină tonusul și să fie iertați de Dumnezeu pentru greșelile pe care le-au făcut.
AGERPRES: Spre ce cursuri de formare se îndreaptă deținuții?
Marius Vulpe: Din păcate, în ce privește cursurile de formare profesională, anul acesta nu am avut un succes atât de mare pentru că singurul nostru partener important este, în acest domeniu, în fiecare penitenciar, în fiecare județ, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă. Din fericire pentru comunitate și din păcate pentru noi, ca penitenciar și pentru deținuți, selectează sau finanțează cursuri de formare profesională, de calificare pentru nevoile societății, nu pentru ale deținuților. Și, din păcate, au număr limitat de locuri. Ce e specific anului trecut și nu s-a întâmplat față de alți ani — nu au fost finanțate din fonduri europene astfel de cursuri, așa că nu am avut un număr foarte mare de deținuți, dar își doresc foarte mulți dintre ei să se califice în penitenciar pentru a putea ocupa un loc de muncă când ies. În plus, mulți dintre ei își doresc să se școlarizeze în penitenciar, pentru că foarte mulți nu s-au ocupat de acest aspect și sunt analfabeți sau semianalfabeți. În toate penitenciarele funcționează o școală cu dublă subordonare — majoritatea au până la opt clase, sunt câteva penitenciare care au și zece clase, însă depinde de inspectoratele județene care alocă ore și profesori pentru aceste școli. (...) Este o dublă subordonare — penitenciarul asigură spațiile și cele necesare, rechizitele, și inspectoratele asigură profesorii și învățători.
