Evenimentul organizat de Federația Investitorilor și Dezvoltatlegeaorilor pentru o Economie Sustenabilă - FIDES și Confederația Patronală Concordia pe 5 octombrie a adus în dezbaterea publică un subiect deja extrem de important pe agenda europeană.
Conform studiilor, datele statistice arată un paradox major: România are una dintre cele mai ridicate rate de proprietate din UE, dar și cea mai mare pondere a populației care trăiește în locuințe supraaglomerate.
În acest context, dezvoltarea unei piețe rezidențiale funcționale presupune atât politici publice pentru locuire accesibilă, cât și un cadru legislativ care să protejeze cumpărătorii fără să blocheze proiectele imobiliare.
1. O criză care nu se rezolvă doar prin construirea mai multor apartamente
Dincolo de prețul unui apartament, problema privește capacitatea familiilor de a-și permite o locuință decentă, suficient de spațioasă, bine conectată la transport și servicii publice și ale cărei costuri să nu afecteze cheltuielile esențiale ale gospodăriei.
Potrivit analizei Institutului pentru Orașe Vizionare, aproximativ 94% dintre români locuiau în gospodării proprietare în 2024, în timp ce 40,7% din populație trăia în gospodării supraaglomerate. Prin comparație, media Uniunii Europene pentru supra-aglomerare era de 16,9%.
În plus, potrivit datelor recensământului din 2021, aproximativ un sfert din fondul locativ al României era neocupat. Această realitate ridică o întrebare importantă pentru politicile publice: cum poate fi valorificat mai bine fondul existent și cum pot fi dezvoltate locuințe noi în zonele în care există cerere reală?
2. Cezar Drăgoescu: modificările trebuie să ofere garanții și să deblocheze piața
Deputatul USR Cezar Drăgoescu a susținut public necesitatea unor amendamente la actuala formă a Legii Nordis. Într-un interviu acordat Imobiliare.ro cu prilejul summit-ului pentru locuire accesibilă, acesta a descris efectele problematice ale așa numitei Legi Nordis.
„Din feedback-ul pe care l-am primit din piața imobiliară, mai mult a încurcat decât a ajutat. Adică de un an de zile piața este cam blocată”, a declarat deputatul.
Drăgoescu a susținut că modificările trebuie să păstreze protecția cetățenilor și a consumatorilor, oferind totodată condiții mai clare pentru dezvoltatori. El a descris demersul drept unul transpartinic, care nu ar trebui redus la o dispută doctrinară.
„Este vorba de un proiect bun, venit să asigure suplimentar și să ofere garanții atât cetățenilor, consumatorilor, cât și dezvoltatorilor, să-i ajute pe aceștia să deblocheze situația actuală”, a afirmat parlamentarul.
Potrivit acestuia, amendamentele ar putea deveni operative până la sfârșitul anului 2026, dacă procesul legislativ avansează conform estimărilor sale, iar protecția cumpărătorilor și funcționarea pieței imobiliare trebuie urmărite simultan, nu prezentate ca obiective incompatibile.
3. Pîslaru și agenda locuirii: de la principii la măsuri concrete
Dezbaterea privind locuirea accesibilă implică și rolul administrației centrale, al finanțării europene și al politicilor publice care pot susține investițiile în locuințe.
Dragoș Pîslaru este asociat cu agenda reformelor și a utilizării fondurilor europene, iar experiența sa în coordonarea investițiilor europene face relevantă discutarea instrumentelor prin care resursele publice pot sprijini proiecte cu impact social.
Într-o strategie de locuire accesibilă, asemenea instrumente pot contribui la renovarea locuințelor, eficiența energetică, dezvoltarea infrastructurii și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru gospodăriile vulnerabile. Rezultatele depind însă de existența unor programe bine definite, de criterii transparente și de capacitatea autorităților de a implementa proiectele.
4. O posibilă agendă comună: locuințe accesibile, reguli clare și investiții predictibile
Privite împreună, cele două teme — locuirea accesibilă și modificarea Legii Nordis — se întâlnesc într-o problemă mai largă: capacitatea României de a oferi locuințe decente la costuri suportabile, într-o piață în care atât cumpărătorii, cât și investitorii au nevoie de reguli funcționale.
Una dintre distincțiile esențiale în această dezbatere este aceea dintre locuințele sociale și locuirea accesibilă. Locuințele sociale se adresează, în principal, persoanelor și familiilor care îndeplinesc criteriile legale pentru sprijin public. Locuirea accesibilă are o sferă mai largă și poate include locuințe de închiriat, locuințe pentru cumpărare, proiecte cu finanțare publică sau privată și parteneriate între administrații și dezvoltatori.
Obiectivul este ca oamenii să poată locui decent fără ca prețul de achiziție, rata, chiria, întreținerea și utilitățile să le consume o parte excesivă din venituri. Tema este relevantă în special pentru tineri, familii aflate la început de drum, angajați cu venituri medii și persoane care trebuie să locuiască aproape de locul de muncă. Pentru aceste categorii, accesul la o locuință poate influența deciziile privind întemeierea unei familii, mobilitatea profesională și stabilitatea financiară.
O politică națională de locuire ar trebui, prin urmare, să combine oferta de locuințe noi cu renovarea fondului existent, infrastructura, accesul la transport și mecanisme de finanțare adaptate diferitelor categorii de venit.
5. Oferta de locuințe și predictibilitatea investițiilor
Problema accesibilității este legată direct de capacitatea pieței de a produce locuințe în ritmul și în locurile în care acestea sunt necesare.
La nivelul UE, Comisia estimează un necesar de peste două milioane de locuințe anual pentru a răspunde cererii, ceea ce ar
