Senatul SUA a votat o rezoluție care îi interzice președintelui Donald Trump să întreprindă alte acțiuni militare împotriva Venezuelei fără autorizarea Congresului, deschizând calea pentru o analiză mai aprofundată. Este o mare lovitură pentru Donald Trump, cel care își dorește controlul total asupra Venezuelei.
Votul asupra unei măsuri procedurale pentru avansarea rezoluției privind puterile de război a fost de 52 la 47, iar în favoarea moțiunii au votat inclusiv senatorei republicani, aliați ai lui Donald Trump.
Votul a avut loc la câteva zile după ce forțele americane l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolas Maduro într-un raid militar dramatic la Caracas. Două încercări anterioare de a promova rezoluții similare au fost blocate în Senat anul trecut de colegii republicani ai lui Trump, în timp ce administrația a intensificat presiunea militară asupra Venezuelei cu atacuri asupra navelor din sudul Caraibelor începând din septembrie.
Problemă delicată în Congres
O operațiune militară fulger, decisă fără consultarea prealabilă a liderilor Congresului, scoate la suprafață o problemă delicată pentru republicanii de pe Capitol Hill.
Președintele Donald Trump pare să acționeze cu o libertate tot mai mare, în timp ce pârghiile de control ale legislativului își pierd din forță, arată CNN.
Potrivit informațiilor, administrația Trump ar fi avertizat anumite companii petroliere cu privire la planurile de capturare a liderului venezuelean Nicolás Maduro. Dar membrii Congresului au fost puși la curent abia după finalizarea misiunii. Conform CNN, această lipsă de transparență a stârnit nemulțumiri, având în vedere că legea fundamentală oferă Congresului un rol central în supravegherea utilizării forței militare.
Pentru mulți parlamentari republicani, situația nu constituie un motiv de îngrijorare. Liderul majorității din Senat, John Thune, a afirmat că, în cazul unor operațiuni extrem de sensibile, notificarea prealabilă a Congresului ar putea pune în pericol succesul misiunii. Deși „Gang of Eight” – grupul restrâns de lideri ce primesc, de obicei, informări confidențiale – a fost informat ulterior, unii senatori, precum Charles Grassley, au solicitat explicații pentru excluderea lor din faza pregătitoare.
War Powers Act obligă președintele să informeze Congresul
War Powers Act, adoptată în 1973, obligă președintele să informeze Congresul în maximum 48 de ore de la o intervenție militară. De asemenea el trebuie să consulte legislativul „ori de câte ori este posibil” înaintea unei acțiuni armate. Administrația Trump susține că a respectat cerințele formale ale actului normativ. Criticii consideră totuși că esența legii – un control real al Congresului – este din ce în ce mai diluată.
O parte dintre republicani argumentează că operațiunea semăna mai mult cu o acțiune de aplicare a legii. Așadar, nu este chiar un act de război. Senatorul Tom Cotton a făcut o comparație cu arestarea unui infractor de către FBI. El a susținut că astfel de intervenții, chiar dacă implică armata, nu ar necesita acordul Congresului.
Senatorul Mike Lee, cunoscut pentru interpretarea strictă a Constituției, a declarat că acțiunea se încadrează în „autoritatea inerentă” a președintelui. Aceasta este prevăzută de Articolul II, și conferă unui președinte puterea de a proteja personalul american. Deși termenul nu apare explicit în Constituție, este des folosit pentru a justifica decizii executive fără consultarea legislativului.
O inițiativă legislativă, propusă de senatorii Tim Kaine și Rand Paul, ar impune administrației să obțină aprobarea Congresului înainte de orice acțiune militară în Venezuela. Pentru adoptarea ei ar fi nevoie de cel puțin trei voturi suplimentare din partea republicanilor. Acest lucru rămâne un obiectiv dificil, în ciuda nemulțumirilor exprimate prin culisele Casei Albe.
Cazul Venezuelei evidențiază pericolul ca, în lipsa unei opoziții ferme, Congresul să își piardă gradual rolul constituțional în chestiuni de război și pace. Pentru mulți republicani, loialitatea față de președintele propriei formațiuni pare să primeze în fața apărării prerogativelor legislative. Această tendință ar putea modifica pe termen lung balanța puterii la Washington.
Comentează