Sfinții mucenici Alexandru și Antonina - sărbătoriți în calendarul ortodox

Autor: Cimpean Ana-Maria

Publicat: 10-06-2025 14:35

Actualizat: 10-06-2025 17:35

Article thumbnail

Sursă foto: Sarbatorile Zilei

Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina, prăznuiți pe 10 iunie, sunt exemple de curaj și credință neclintită în fața persecuțiilor. Viețile lor, desfășurate la începutul secolului al IV-lea, inspiră și astăzi pe creștinii ortodocși. Înțelegerea poveștii lor, a semnificației sărbătorii și a modului în care sunt cinstiți ne apropie de valorile fundamentale ale credinței. De exemplu, Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 10 iunie.

A photorealistic shot capturing a Roman soldier in early 4th century attire assisting a young woman dressed in simple clothing, escaping a dimly lit Roman building at night, with subtle moonlight and shadows, emphasizing the act of bravery and compassion in a historical setting.

Cine sunt sfinții mucenici Alexandru și Antonina

Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina sunt doi martiri creștini venerați în Biserica Ortodoxă. Povestea lor este un exemplu de curaj și credință, inspirând generații de credincioși. Ei au trăit la începutul secolului al IV-lea în Asia Mică, într-o perioadă de persecuții intense împotriva creștinilor.

Sfânta Antonina era o tânără fecioară din satul Crodamna, remarcabilă pentru viața sa cucernică și devotamentul față de Hristos. În timpul persecuției declanșate de împăratul Dioclețian, ea a fost arestată de prefectul Festus pentru că a refuzat să se închine idolilor. Deși a fost supusă la numeroase torturi, Antonina a rămas fermă în credința sa.

Sfântul Alexandru era un tânăr ostaș creștin în vârstă de 23 de ani. O viziune divină l-a îndemnat să o salveze pe Antonina. Dând dovadă de curaj, Alexandru s-a deghizat și a reușit să o elibereze pe Antonina din casa de desfrânare unde fusese închisă, oferindu-i propriile sale haine militare pentru a scăpa nerecunoscută.

Acest act de eroism a dus la arestarea lui Alexandru. Aflând de suferințele lui, Antonina s-a predat de bunăvoie autorităților, refuzând să-l lase singur în fața prigoanei. Împreună, cei doi sfinți au îndurat chinuri cumplite, inclusiv tăierea degetelor, ungerea cu smoală și aruncarea într-o groapă cu foc. În ciuda acestor torturi, Alexandru și Antonina au rămas neclintiți în credința lor, primind cununa muceniciei în jurul anului 313.

În continuare, vom explora data la care acești sfinți sunt comemorați în calendarul ortodox și semnificația acestei zile.

Data sărbătoririi sfinților Alexandru și Antonina

În calendarul ortodox, Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina sunt prăznuiți anual pe data de 10 iunie. Această zi comemorează momentul în care cei doi sfinți și-au dat viața pentru credința în Hristos, suferind martiriul în jurul anului 313.

Data de 10 iunie din calendarul ortodox corespunde cu 23 mai în calendarul gregorian. Tradiția spune că martiriul sfinților a avut loc într-o zi de sâmbătă, în jurul orei 15:00, considerat al nouălea ceas din zi în cronologia antică.

Sărbătoarea Sfinților Alexandru și Antonina se încadrează în perioada post-pascală a anului bisericesc, un timp dedicat comemorării martirilor și sfinților care au mărturisit credința creștină în primele secole. Această plasare în calendar subliniază importanța jertfei lor în contextul istoriei creștine și al mărturisirii credinței.

A photorealistic shot capturing a religious icon depicting Saints Alexander and Antonina, painted in a traditional Byzantine style, with golden halos and serene expressions, holding crosses and wearing detailed robes, set against a dark background with subtle light emanating from the figures, emphasizing their holiness and devotion.

Pentru a înțelege mai bine sacrificiul lor, să ne aprofundăm în viața și martiriul Sfinților Alexandru și Antonina.

Viața și martiriul sfinților Alexandru și Antonina

Viața Sfinților Alexandru și Antonina este o mărturie a credinței neclintite și a dragostei jertfelnice pentru Hristos. Povestea lor începe în timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea.

Sfânta Antonina, o tânără fecioară din satul Crodamna, s-a remarcat prin viața sa cucernică și devotată lui Dumnezeu. Arestată de prefectul Festus pentru credința ei, Antonina a fost supusă la numeroase torturi pentru a o determina să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor. Cu toate acestea, ea a rămas neclintită în credința sa, refuzând orice compromis.

Sfântul Alexandru, un tânăr ostaș creștin, a intervenit în mod providențial în viața Antoninei. Primind o viziune divină care îl îndemna să o salveze, Alexandru a dat dovadă de un curaj remarcabil. El s-a dus la casa de desfrânare unde fusese închisă Antonina, pretinzând că merge pentru păcat. Acolo, într-un act de sacrificiu, i-a dat Antoninei propriile sale haine militare, permițându-i astfel să scape nerecunoscută.

Acest act nu a rămas nepedepsit. Alexandru a fost prins și supus la torturi pentru fapta sa. Auzind de suferințele lui, Antonina, mișcată de compasiune, s-a predat de bunăvoie autorităților. Împreună, cei doi sfinți au fost supuși la chinuri cumplite:

  • Li s-au tăiat degetele de la mâini și picioare, o tortură menită să le slăbească trupul și spiritul.
  • Au fost unși cu smoală fierbinte, o practică brutală destinată să provoace dureri insuportabile.
  • În final, au fost aruncați într-o groapă cu foc, unde și-au dat sufletele, rămânând fideli lui Hristos până la capăt.

Martiriul Sfinților Alexandru și Antonina a avut loc în jurul anului 313, într-o zi de sâmbătă, la ora 15:00. Moartea lor a fost o mărturie a credinței creștine, inspirând și întărind comunitatea creștină în fața persecuției.

După moartea lor, moaștele Sfinților Alexandru și Antonina au fost mutate la Constantinopol, în mănăstirea numită "a lui Maximin". Se spune că aici făceau numeroase minuni și vindecări, continuând să fie o sursă de inspirație și ajutor spiritual pentru credincioși.

Să vedem acum cum este marcată ziua lor de prăznuire prin tradiții și obiceiuri specifice.

Tradiții și obiceiuri de Sf. Alexandru și Antonina

Ziua de 10 iunie, când calendarul ortodox îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina, este marcată de tradiții și obiceiuri semnificative în comunitățile ortodoxe. Aceste practici reflectă venerația pentru sfinți și dorința credincioșilor de a-și exprima devotamentul și de a căuta mijlocirea lor.

În bisericile și mănăstirile cu hramul acestor sfinți, ziua este marcată prin slujbe speciale, adesea oficiate de înalți ierarhi ai Bisericii. Credincioșii participă la Sfânta Liturghie, aprind lumânări și se roagă pentru sănătate, protecție divină și întărire în credință. Mulți aduc flori și daruri, care sunt sfințite și apoi împărțite ca binecuvântare.

O tradiție importantă este împărțirea de pomană în cinstea sfinților. Aceasta poate include pâine, colivă, colaci sau alte alimente tradiționale, care sunt mai întâi sfințite la biserică și apoi distribuite celor nevoiași sau membrilor comunității. Acest act de caritate este o modalitate de a onora memoria sfinților și de a urma exemplul lor de dragoste și compasiune.

În unele regiuni, ziua Sfinților Alexandru și Antonina este asociată cu puteri tămăduitoare. Credincioșii bolnavi se roagă sfinților pentru vindecare, beau agheasmă sfințită în această zi și ung părțile bolnave ale trupului cu ulei sfințit. Se crede că rugăciunile adresate acestor sfinți în ziua lor de prăznuire au o putere deosebită.

O practică des întâlnită este pomenirea celor adormiți care au purtat numele Alexandru sau Antonina. Rudele merg la cimitir, aprind lumânări la morminte, fac parastase și împart pomană săracilor în memoria celor decedați, cerând mijlocirea sfinților pentru sufletele acestora.

În comunitățile de pescari, Sfântul Alexandru este considerat un ocrotitor special. În această zi, bărcile și uneltele de pescuit sunt sfințite, iar pescarii se roagă pentru recolte bogate și protecție pe apă. Această tradiție subliniază rolul sfinților ca protectori ai diferitelor meserii și aspecte ale vieții cotidiene.

Ziua de 10 iunie este considerată propice pentru începerea unor activități importante sau luarea unor decizii majore. Mulți credincioși aleg această zi pentru a începe proiecte noi, considerând că vor beneficia de binecuvântarea și protecția Sfinților Alexandru și Antonina.

Dincolo de tradiții, numele purtate de acești sfinți au o semnificație aparte, pe care o vom explora în continuare.

Semnificația numelor Alexandru și Antonina

Numele Alexandru și Antonina, purtate de acești sfinți mucenici, au o semnificație profundă în tradiția creștină și o istorie bogată în cultura universală. Înțelegerea originii și sensului acestor nume adaugă o dimensiune venerării sfinților și alegerii lor ca modele spirituale.

Alexandru este un nume de origine greacă, format din cuvintele "alexein" (a apăra) și "andros" (bărbat, om). Semnificația sa este "apărătorul oamenilor" sau "protectorul bărbaților". Acest nume a fost purtat de numeroase personalități istorice, cel mai celebru fiind Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. În contextul Sfântului Alexandru, numele său capătă o semnificație, reflectând rolul său de protector al Sfintei Antonina și, prin extensie, al tuturor credincioșilor care îi cer ajutorul.

Antonina este forma feminină a numelui Antonius, de origine latină. Semnificația sa este "neprețuit" sau "de valoare inestimabilă". În tradiția creștină, acest nume este asociat cu virtutea și devotamentul, fiind purtat de mai multe sfinte. Pentru Sfânta Antonina, numele său subliniază valoarea credinței și a jertfei sale pentru Hristos.

În cazul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, numele lor capătă o semnificație aparte în contextul vieții și martiriului lor:

  • Alexandru își onorează numele prin curajul de a o proteja pe Sfânta Antonina, riscându-și viața pentru a o salva, demonstrând astfel calitatea de "apărător" implicită în numele său.
  • Antonina își dovedește "valoarea inestimabilă" prin statornicia în credință și refuzul de a se lepăda de Hristos, chiar și în fața celor mai cumplite torturi.

În tradiția ortodoxă, alegerea acestor nume pentru copii reprezintă o binecuvântare și o aspirație ca aceștia să urmeze exemplul sfinților. Părinții speră astfel ca pruncii lor să dobândească trăsăturile asociate cu Sfinții Alexandru și Antonina: tărie în credință, spirit de sacrificiu și dragoste pentru Dumnezeu și semeni.

Credincioșii se pot apropia de acești sfinți prin rugăciuni și acatiste specifice, despre care vom discuta în continuare.

Rugăciuni și acatiste către sfinții Alexandru și Antonina

Credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina prin diverse rugăciuni și acatiste, căutând mijlocirea și ajutorul lor în diverse aspecte ale vieții spirituale și cotidiene. Aceste rugăciuni reflectă venerația pentru sfinți și încrederea în puterea lor de mijlocire înaintea lui Dumnezeu.

O rugăciune des întâlnită către acești sfinți este:

"Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, priviți din lăcașurile cerești la noi cei care strigăm după ajutorul vostru și rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne izbăvească de ispite, să ne dea gânduri bune, să ne vindecăm de patimi și să avem putere să ne luptăm cu păcatele."

Acatistul Sfinților Alexandru și Antonina este o formă mai elaborată de rugăciune, constând din 13 condace și 12 icoase. Acesta începe cu Condacul 1:

"Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandru și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!"

În cadrul slujbelor dedicate acestor sfinți mucenici, se cântă troparul și condacul lor:

Troparul, glasul al 4-lea:

"Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule."

Condacul, glasul al 4-lea:

"Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioșii o săvârșim și o lăudăm cu credință, întru cunoștință strigând: Tu ești, Hristoase, întărirea mucenicilor."

Credincioșii se roagă Sfinților Alexandru și Antonina pentru diverse nevoi spirituale și materiale, inclusiv:

  • Izbăvire de ispite și gânduri rele
  • Vindecare de boli și patimi sufletești
  • Putere în lupta cu păcatele
  • Apărare împotriva vrăjilor și farmecelor
  • Dezlegarea blestemelor

Prin aceste rugăciuni și acatiste, creștinii ortodocși caută să se apropie spiritual de Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina, prăznuiți în calendarul ortodox pe 10 iunie, cerând mijlocirea lor pentru dobândirea harului și milostivirii divine. Aceste practici spirituale întăresc legătura dintre credincioși și sfinți, oferind consolare, speranță și îndrumare în viața de zi cu zi.

În memoria sfinților

Sfinții Alexandru și Antonina ne oferă un model de credință puternică și curaj în fața greutăților. Comemorarea lor pe 10 iunie ne amintește de importanța valorilor creștine și de puterea rugăciunii. Fie ca exemplul lor să ne inspire să ne întărim credința și să ne ajutăm semenii, urmând astfel calea spre mântuire.

Alte sărbători religioase cu sfinții Alexandru:

Google News
Explorează subiectul
Comentează
Articole Similare
Parteneri