Premium
Până duminică, Europa credea că Joe Biden este expert în politică externă. Acum, după decizia președintelui american de a lăsa Afganistanul să se prăbușească în brațele talibanilor, oficialii europeni se tem că nu face altceva decât să accelereze un proces început de predecesorul său Donald Trump: degradarea alianței nord-atlantice și a tot ceea ce înseamnă ea pentru lume. De-a lungul Europei, oficialii au reacționat cu un amestec de uluire și sentiment de trădare, notează Politico.
Chiar și cei care au aplaudat alegerea lui Biden și au crezut că va putea aplana tensiunile recente din interiorul NATO generate de atitudinea lui Trump privesc acum la decizia de retragere a trupelor din Afganistan ca fiind o ”greșeală de proporții istorice”.
Greșeală istorică
“Spun asta cu inima grea și îngrozit de ceea ce s-a întâmplat, însă retragerea a fost de departe o gravă eroare de calcul a actualei administrații”, a declarat Norbert Röttgen, președintele comisiei pentru relații internaționale a parlamentului german. “Acest episod a deteriorat fundamental credibilitatea morală și politică a Occidentului”.
Și Röttgen, un lider al creștin-democraților cancelarului Angela Merkel, nu este genul care să arunce cu cuvintele și să pună paie pe foc. Îl cunoaște pe Biden de decenii și era foarte optimist în ce privește mandatul său la Casa Albă.
În timp ce Merkel a evitat să-l critice direct pe Biden (tocmai a efectuat un turneu de adio la Casa Albă- n.red), în spaele ușilor închise, a transmis foarte clar că retragerea în grabă a trupelor a fost o greșeală.
“Pentru cei care cred în democrație și libertate, în special pentru femei, acestea sunt evenimente amarnice”, ar fi spus Merkel într-o întâlnire cu oficialii din propriul partid, care a avut loc luni, potrivit presei germane.
În Marea Britanie, aliat care alături de Germania a sprijinit acțiunea SUA în Afganistan încă de la debutul ei, sentimentele erau cam aceleași. “Afganistan este cel mai mare dezastru de politică externă de la Suez încoace. Trebuie să ne gândim la modul în care ne tratăm prietenii, cei care contează și cum ne apărăm interesele”, a transmis pe twitter Tom Tugendhat, președintele comisiei de politică externă al Parlamentului de la Londra.
Autonomie strategică
Într-o vreme în care unii lideri europeni, inclusiv președintele francez Emmanuel Macron (care a făcut multe valuri atunci când a declarat că NATO este în ”moarte cerebrală”) au făcut presiuni în cadrul blocului comunitar pentru a-i convinge pe colegii lor din consiliu că UE trebuie să aibă o politică de securitate mai puțin dependentă de America, cazul Afganistan este un studiu de caz numai bun să fie folosit pentru a-și argumenta ideea că UE are nevoie de o ”autonomie strategică”.
“În mod evident, ceea ce s-a întâmplat afectează credibilitatea americanilor și a serviciilor de inteligență, inclusiv din cadrul armatei”, a declarat și Rüdiger Lentz, fostul director al Institutului Aspen din Berlin. “Nu putem decât spera că daunele produse de politica externă a leadershipul-ului american pot fi stopate rapid”, a mai spus el.
Deși întreaga Europă a fost dezamăgită de ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, Germania este cea care a dat cele mai multe semnale.
Pentru germani, campania din Afganistan nu era doar despre sprijinirea aliaților americani, era o mișcare menită să arate lumii și lor înșiși că Germania s-a schimbat.
Miza Germaniei
Nu întâmplător, misiunea din Afganistan a fost cea mai mare desfășurare de forțe militare germane de la al Doilea Război Mondial încoace. Când cancelarul Gerhard Schröder a cerut parlamentului aprobarea pentru trimiterea de trupe în Afganistan după atentatele din New York de la 11 septembrie 2001, a înfruntat rezistență inclusiv din partea propriilor social democrați și a decis să își joace propria soartă politică, solicitând un vot de încredere.
Mai târziu, Schröder avea să se plângă că președintele american George W. Bush nu a apreciat niciodată riscurile pe care și le-a asumat când a decis trimiterea de soldați germani, ceea ce explică de ce ulterior cancelarul a refuzat să mai trimită trupe în Irak, un an mai târziu.
De-a lungul anilor, Germania a fost afectată de această misiune, pierzând 60 de soldați, deși trupele sale erau staționate într-o zonă mai puțin periculoasă. În același timp, Germania a cheltuit miliarde și a primit mii de refugiați.
Decizia nu a fost însă lipsită de controverse. ”Uneori mă întreb dacă prezența noastră aici chiar contează și schimbă ceva sau este al naibii de inutilă”, se întreaba un soldat după ce supraviețuise unui atac. Germania are acum răspunsul.
