Premium
Într-un articol publicat astăzi în Handelsblatt și The Independent, miliardarul George Soros a cerut tuturor țărilor UE care pot să emită obligațiuni perpetue ca mijloc de plată a costurilor luptei împotriva COVID-19. În ‘This Is the Time to Emit Perpetual Bonds’, el susține că Marea Britanie, precum şi Austria, Danemarca, Finlanda, Olanda și Suedia ar fi primii candidați pentru a strânge fonduri în acest mod. O asemenea mişcare ar permite unui miliardar precum Soros să devină creditorul perpetuu al ţărilor europene.
Obligațiunile perpetue, care au fost utilizate pentru finanțarea războaielor napoleoniene din Marea Britanie, sunt obligațiuni care nu trebuie niciodată rambursate; numai dobânda anuală trebuie deservită. Soros, care anterior a cerut Uniunii Europene să emită obligațiuni perpetue, în mod central, consideră că „răspunsul Europei [la COVID-19], din păcate, a lăsat de dorit”. El susține că motivele acestui „eșec” pot fi atribuite „relației complicate” dintre instituțiile centrale ale UE și statele sale membre.
Soros afirmă că, deși s-au produs în Europa o serie de importante progrese politice de la izbucnirea COVID-19, „UE nu a fost înzestrată cu o putere fiscală suficientă pentru a finanța tipul de stimul fiscal care ar fi necesar pentru a face față pandemiei”.
Soros consideră că „în această situație, guvernele europene trebuie să își extindă propria capacitate de răspuns fiscal la pandemie”. El susține că statele au „obligația față de cetățenii lor de a face față acestei situații de urgență prin orice mijloace necesare” și că emiterea de obligațiuni perpetue s-ar putea dovedi un instrument eficient în lupta lor cu COVID-19.
Deși Soros recunoaște că există reticență, în unele părți, la ideea de obligațiuni perpetue, el subliniază adoptarea lor în Europa încă din secolul al XVII-lea - și utilizarea lor actuală în cadrul strategiei Băncii Centrale Europene (BCE).
El afirmă că BCE a achiziționat „cantități masive” de obligațiuni de stat ca parte a programului său de relaxare cantitativă - și că acestea sunt datorii deținute în „perpetuitate” de bancă, deoarece „vânzarea obligațiunilor acumulate pe piață ar putea provoca prea multe tulburări de piață ”si obligarea guvernelor să le răscumpere ar provoca austeritate de neconceput”. Potrivit lui Soros, atunci când aceste obligațiuni devin scadente, BCE ar putea pur și simplu să le înlocuiască cu obligațiuni de stat nou emise și, la rândul lor, să le transforme din obligațiuni cu scadență fixă în datorii perpetue.
Cu toate acestea, așa cum Soros dorește să clarifice, există o „mare diferență” între obligațiunile perpetue emise direct de guverne și datoria perpetuă creată pe o cale circuitată. Dacă un guvern european emite obligațiuni perpetue, potrivit lui Soros, „va bloca pentru totdeauna ratele scăzute ale dobânzii”. În timp ce, în cazul în care guvernul emite noi obligațiuni ordinare pentru a umple stocul de obligațiuni al BCE, „este posibil să fie nevoit să plătească ratele dobânzii”.
În observațiile sale finale, Soros subliniază, de asemenea, beneficiul „democratic” al obligațiunilor emise de guvern. În prezent, „datoriile perpetue” sunt create de BCE, „o instituție care nu răspunde direct electoratului” și este ghidată de „mandatul restrâns de a menține stabilitatea pe termen lung în întreaga zonă euro”. Guvernele europene sunt libere să ignore acest mandat și „își îndeplinesc obligația față de cetățenii lor de a face față acestei urgențe prin toate mijloacele necesare” - inclusiv emiterea de obligațiuni perpetue.
