Spania aruncată în incerctitudine după alegeri. Nici socialiștii și nici popularii nu au destule voturi pentru un guvern

Partidul Socialist al prim-ministrului în funcție, care a ieșit primul pe liste în Catalonia și Țara Bascilor, a primit sprijinul partidelor independentiste. Sprijin care i-ar putea permite să rămână la putere

Partidul Popular (PP, de dreapta), Vox (extrema dreaptă), numeroase mijloace de informare în masă și câțiva disidenți socialiști l-au demonizat fără încetare pe Pedro Sanchez în ultimii patru ani. Sloganul lor, „Sanchez sau Spania”, a făcut din președintele guvernului spaniol un dușman al națiunii, relatează Le Monde citat de Rador.

Dincolo de diferențele politice, oponenții au pus la îndoială legitimitatea guvernului, pentru că s-a bazat, potrivit lor, pe „extremiști” sau „comuniști” - stânga radicală Podemos - sau pe acorduri cu „dușmanii Spaniei” - și anume separatiștii catalani din Stânga Republicană a Cataloniei (ERC). Și pentru că a negociat o duzină de legi sociale cu partidul basc EH Bildu, moștenitor al mișcării politice apropiate de ETA, Sanchez a fost uneori numit „filoterorist”.

Cu toate acestea, Partidul Muncitoresc Socialist Spaniol (PSOE) nu s-a prăbușit, ci chiar a câștigat două locuri și 900.000 de voturi în plus la alegerile generale din 23 iulie. Un total de 7,8 milioane de spanioli i-au dat votul.

„Frica de Vox a fost în cele din urmă mai mare decât nemulțumirile împotriva lui Pedro Sanchez pentru concesiunile făcute separatiștilor”, subliniază Fernando Vallespin, profesor de științe politice la Universitatea Autonomă din Madrid.

Cu 31,7% din voturi, PS a ajuns pe locul doi, în spatele PP (33%), dar a rezistat. Atât de mult încât Pedro Sanchez, care pare capabil să reînnoiască coaliția de stânga, are șanse mai mari decât dreapta de a guverna Spania după aceste alegeri.

Sanchez întruchipează „coeziunea” regatului

Capacitatea PSOE de a încheia acorduri este, de fapt, cu mult superioară celei a PP, care, aliindu-se cu Vox, a închis ușa apropierii de toate celelalte partide reprezentate în Parlament. Astfel, Partidul Naționalist Basc (PNV, moderat) i-a explicat marți liderului PP, Alberto

Nuñez Feijoo, că nu se pune problema să negocieze un eventual sprijin din partea formațiunii sale. Restul este o chestiune de matematică: dreapta are doar 45,5% din voturi, în timp ce suma voturilor PSOE plus mișcarea alternativă de stânga Sumar (12,3%) – cu care intenționează să reediteze un guvern de coaliție – plus diferitele partide care au susținut legislatura anterioară depășește 50%.

PSOE are obiceiul de a spune că este „partidul care seamănă cel mai mult cu ceea ce este Spania”, lăudându-se că întruchipează „coeziunea” regatului. De altfel, în principalele „naționalități istorice” recunoscute de Constituția spaniolă, precum Catalonia sau Țara Bascilor, a ieșit pe primul loc.

În Catalonia, Partidul Socialist Catalan (PSC), o filială locală a PSOE, a câștigat 34,4% din voturi, urmat de Sumar (14,3%). Și dacă adăugăm scorul obținut de Stânga Republicană a Cataloniei (ERC, 13,2%), partidele pe care s-a bazat guvernul lui Pedro Sanchez au obținut aproape 62% din voturi în fosta regiune rebelă. În schimb, PP (13,3%) și Vox (7,8%) au atins maximum 21,1%, iar partidele separatiste au scăzut (25%).

Teama de un posibil guvern de dreapta cu Vox explică parțial votul util pentru PSC, dar este probabil ca guvernul lui Pedro Sanchez să fi fost recompensat și pentru că a contribuit în mare măsură la atenuarea tensiunilor politice din regiune.

Decizii controversate

În Catalonia, Pedro Sanchez a luat unele decizii controversate. S-au acordat grațieri liderilor independentiști condamnați pentru răzvrătire împotriva ordinii constituționale în 2019. Apoi, o reformă a Codului penal a eliminat infracțiunea de răzvrătire și a redus pedepsele pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor publice, atunci când această infracțiune nu este destinată îmbogățirii personale. Scopul prevederii - să se asigure că separatiștii din exil nu riscă închisoarea la întoarcerea în Spania. În plus, guvernul a întârziat să pună în aplicare hotărârea Curții Supreme, care impune un minim de 25% de ore de spaniolă în școlile catalane.

„Nu e un mare merit să calmezi situația, când ai cedat pe toate planurile”, a spus profesorul de științe politice la Universitatea din Malaga, Manuel Arias.

Cert este că și în Țara Bascilor, PSOE s-a clasat pe primul loc, cu 25,3% din voturi (+ 6 puncte), urmat de unul dintre cei mai stabili parteneri ai săi din legislativ, PNV (24% din voturi), și Bildu (24%), urmate de PP (11,5%) și Vox (2,6%), care împreună abia depășesc 14% din voturi. Pentru ei, nu este tolerabil să negocieze ceva cu Bildu, din cauza refuzului formațiunii de a condamna violențele din trecut ale ETA. Cu toate acestea, Bildu, care candidează la alegerile legislative, reunește aproape un sfert din alegătorii basci și are astfel un grup considerabil de deputați în Parlamentul spaniol. Și, spre deosebire de vitrina politică a ETA, Batasuna, care a practicat politica scaunelor goale la Madrid, Bildu participă de fapt la viața democratică a regatului.

„Evitarea unui guvern macho și xenofob”

Pentru mulți, integrarea naționaliștilor în jocul politic spaniol a fost prea rapidă și prea timpurie. Cu toate acestea, socialiștii nu numai că au obținut rezultate bune în Catalonia și Țara Bascilor, ci au rezistat și în restul Spaniei. În Extremadura sau Insulele Canare, PSOE a ieșit pe primul loc, iar în multe alte circumscripții a urmat îndeaproape PP.

Dar va reuși până la urmă Pedro Sanchez să guverneze? „Sentimentul meu este că va obține o majoritate la votul de nominalizare, datorită căruia va putea rezista doi ani cu un guvern relativ stabil”, crede profesorul Fernando Vallespin. Blocul Naționalist Galician (BNG) a fost primul care și-a oferit sprijinul. „Dacă depinde de noi, nu vor fi noi alegeri”, a spus candidatul BNG Ana Ponton în seara rezultatelor, cerând „oprirea oricărei pas înapoi în procesul democratic” și evitarea unui guvern condus de „extrema dreaptă, macho și xenofobă”.

În aceeași direcție merge și coordonatorul general al Bildu, Arnaldo Otegi. „Dacă depinde de Bildu, în Spania nu va exista un guvern reacționar”, a spus el.

În ceea ce privește purtătorul de cuvânt al partidului catalan ERC, Marta Vilalta, ea a cerut partidului separatist de dreapta, Junts, al lui Carles Puigdemont, să realizeze o strategie comună de „apărare a intereselor Cataloniei”, lucru imposibil de realizat dacă există un blocaj politic, a adăugat ea.

Presiunea este în creștere asupra fostului președinte catalan, care s-a refugiat în Belgia de la încercarea de secesiune din octombrie 2017. Partidul său, Junts, este cheia votului. Dacă Carles Puigdemont va fi de acord să se abțină la votul de nominalizare, coaliția progresistă va câștiga blocul de dreapta. Și Pedro Sanchez va reveni la putere. În caz de refuz, cel mai probabil este ca noi alegeri să aibă loc în decembrie.