Consumul de pâine în Spania a scăzut cu 80% din anii 1960, de la 134 la 28 de kilograme pe persoană pe an. În spatele acestei scăderi se află o mare schimbare în gusturile culturale și culinare. Pâinea fiind considerată una dintre cauzele obezității, patru din zece brutării din Spania și-au închis porțile, informează Euronews.
Pâinea, acel companion inseparabil al fiecărei mese spaniole, dispare de pe mesele noastre într-un ritm alarmant.
Cifrele sunt crude. La începutul anilor 1960, fiecare spaniol consuma 134 de kilograme de pâine pe an; astăzi, această cantitate a scăzut la 28 de kilograme pe an, o scădere de 80% care reflectă mult mai mult decât o simplă schimbare în dieta.
Transformarea este, mai presus de toate, generațională și culturală.
După cum explică José María Fernández, secretarul general al Confederației Spaniole a Brutăriilor, există o abordare radical diferită între tineri și vârstnici: „Generația mea nu știe să mănânce fără pâine, generația copiilor și nepoților mei știe să mănânce fără pâine”.
Tinerii au înlocuit acest aliment tradițional cu alte surse de carbohidrați, cum ar fi pizza sau pastele, și asociază pâinea direct cu excesul de greutate și intoleranțele alimentare.
Această îndepărtare de modelul alimentar mediteranean a fost progresivă, dar inexorabilă. În ultimul deceniu, cererea a scăzut cu peste 20 %, de la 34,9 kilograme pe cap de locuitor în 2015 la 27,82 kilograme în 2025. Cumpărarea zilnică de pâine, odată un ritual, a devenit din ce în ce mai rară.
Mituri nutriționale și industrializarea care distruge calitatea
Unul dintre cei mai influenți factori în această scădere este percepția eronată asupra proprietăților sale nutriționale.
„Pâinea a fost demonizată de mantra greșită că îngrașă”, denunță Silvia Martín de la Asociația Industriilor de Panificație. Această credință a devenit atât de răspândită încât 29,2% dintre spanioli urmează o dietă fără pâine, în timp ce 24% nu o consideră necesară pentru o dietă echilibrată.
Realitatea nutrițională este diferită: conținutul de grăsimi al pâinii este scăzut, dar sectorul încearcă de zeci de ani să demitizeze acest mit, fără prea mult succes. În plus, multe persoane care nu au intoleranță au încetat în mod eronat să consume produse cu gluten, contribuind și mai mult la declinul consumului.
Criza a lovit puternic sectorul tradițional. Patru din zece brutării s-au închis de la începutul secolului, victime ale scăderii consumului și ale problemelor legate de înlocuirea generațiilor. Pâinea a devenit cu 30 % mai scumpă într-un deceniu și este vândută acum în principal în supermarketuri și benzinării, unde predomină producția industrială.
Așa cum a denunțat brutăria artizanală 3Letras Pan la RTVE, „ceea ce s-a întâmplat este un produs la nivel industrial, cu o fermentare foarte scurtă, cu multă drojdie și arome foarte, foarte plate”. Acest cerc vicios este clar: industrializarea generează o calitate mai slabă, ceea ce, la rândul său, reduce consumul, ceea ce încurajează și mai mult industrializarea.
Există un viitor pentru pâinea spaniolă?
În ciuda perspectivelor sumbre, există o nișă în creștere de consumatori conștienți care optează pentru pâine de calitate, integrală sau cu maia. Cei care continuă să consume pâine o fac mai frecvent și cu criterii mai bune, ceea ce indică o polarizare a pieței.
Sectorul se angajează să pună accentul pe calitate ca mijloc de redresare. După cum spune Escarpa, „dacă pâinea adevărată ar fi produsă în toate locurile în care se produce pâine, consumul acestui produs ar crește semnificativ”. Provocarea constă în recuperarea culturii pâinii bune într-o societate care și-a schimbat radical relația cu alimentele tradiționale.
Scăderea consumului de pâine în Spania este, pe scurt, reflectarea unei profunde transformări sociale: schimbări în obiceiurile alimentare, mituri nutriționale persistente, noi stiluri de viață și pierderea culturii gastronomice tradiționale în contextul modernizării.
Pâinea nu dispare doar de pe mesele noastre; odată cu ea dispare și un mod de a înțelege alimentele și coexistența care a definit Spania timp de secole.
Comentează