Specialităţile culinare servite în a doua zi de Paşti în satele mureşene

Ciorba de berbecuţ cu măcriş şi tocana de miel cu smântână şi cu îngroşală cu lapte sunt câteva dintre specialităţile culinare servite în a doua zi de Paşti în câteva sate mureşene, între care Râpa de Jos, din comuna Vătava, şi Sânmihaiu de Pădure, comuna Beica de Jos.

"Specific acestei zone este ciorba de berbecuţ. Evident că se face şi friptura, salata, drobul de miel, ouăle de Paşti, cozonacul. Ciorba de berbecuţ o fac cu măcriş, aşa m-am obişnuit de mică. Dacă nu am măcriş, adaug spanac, dar un pic de verdeaţă tot pun. Este foarte bună, măcrişul îi dă gustul de acru, de verde, de primăvară. Iau coastele şi le tai mărunt, gâtul de la miel şi le fierb cu legume. Iau spuma, bag legumele, morcovul, ţelina, pătrunjelul - eu folosesc foarte multe legume la orice, aşa ne-am obişnuit, ne place şi e foarte sănătos. Apoi, după ce a fiert tot, înainte de a termina ciorba, adaug un pic de orez, să fie mai consistentă. La sfârşit, înainte de a lua ciorba de pe foc, pun măcrişul după care o las să dea un clocot. O acresc cu borş, dacă se preferă puţin mai acru, şi o dreg, la sfârşit, cu ou şi cu smântână", a declarat, pentru AGERPRES, Ioana Ştef, în vârstă de 70 de ani, din satul Râpa de Jos.

Maria Bucin Crişan, din Sânmihaiu de Pădure, care în acest an împlineşte 80 de ani, şi-a exprimat regretul că una dintre reţetele tradiţionale din acest sat, tocana de miel cu smântână şi cu îngroşală cu lapte, o adevărată delicatesă de Paşti, este de punctul de a se pierde, scrie Agerpres.ro.

"Orice om care poate să mănânce carne de miel se pregăteşte de Paşti şi se pregăteşte ca măcar în aceste zile să aibă carne de miel. Asta cred că simbolizează şi nu numai cred, pentru că aşa este, că Iisus Hristos s-a jertfit pentru noi ca un miel nevinovat. Mielul, săracul, nu ştie când îl tai. Cred că asta e însemnătatea. Eu provin dintr-o familie numeroasă, am fost 13 copii, cu părinţii eram 15. Cinci fete au murit devreme, opt am rămas până la maturitate. Făcea mama, de regulă, tocană din carnea din miel, cu ceapă, cu tot ce trebuia, cu un pic de smântână şi cu îngroşală cu lapte. Tocana aia aşa era de bună, dar nu ştiu de ce în ultimii ani a cam dispărut. Masa de Paşti o aşteptam cu nerăbdare, mai ales această tocană, este o vorbă rămasă de atunci: aşa te-am aşteptat, cum aştept ziua de Paşti", a arătat Maria Bucin Crişan.

Tanti Maria a spus că nu ştie de ce reţeta nu mai este chiar atât de populară şi nu se mai numără printre preferatele familiilor din zonă, poate pentru faptul că este o mâncare hipercalorică, fiindcă de preparat se prepară destul de uşor.

"Nu se fierbe mult, doar până se desface carnea de pe os. Mai demult nu se făcea drob de miel, se făcea tocană şi era foarte bună şi o mâncam şi a doua zi de Paşti", a spus Maria Bucin Crişan.