Premium
Alexandru Petria: - Edith Negulici, ce înseamnă teatrul pentru tine?
Edith Negulici: - Iubirea vieţii mele.
A.P.: - Te-aş provoca să te autoprezinţi pentru cititori.
E.N.: - Imposibil de frumoasă, deşteaptă şi târziu acasă! Lăsând gluma la o parte, sunt secretar literar la TES, dramaturg, traducător şi critic de teatru.
A.P.: - Când am debutat în volum, în anii 90, nu-mi venea să cred, era o stare unică, un mestec de fericire şi teamă.Cum te simţi tu, după debutul cu volumul de teatru de la Adenium, „Funeral of hearts”?
E.N.: - Vă felicit pentru activitatea dvs. literară! Debutul meu de la sfârşitul anului trecut a avut loc într-un context care favorizează mizanscena lansărilor de la Gaudeamus, Cărtureşti şi Humanitas, amploarea târgurilor de carte şi experienţa burselor oferite de ICR pentru traducători profesionişti. Sunt la curent şi cu festivalurile şi concursurile de literatură şi de dramaturgie, pe unele chiar am avut satisfacţia să le câştig. Fac parte din Clubul Dramaturgilor, ICR (unde mi-au fost prezentate cu succes, ca spectacolele lectură Obsession, Heaven from Hell şi Most Wanted, mulţumesc domnului Horia Gârbea). Trăiesc într-o stare creatoare, sunt mereu în mijlocul evenimentelor (culturale) fierbinţi, despre care-mi place să scriu şi astfel să le retrăiesc!
În 2012 am debutat în volum colectiv, Antologia Goana după fluturi, ca urmare a câştigării premiului la Festivalul de dramaturgie la Teatrul Anton Pann, Rm.Vâlcea, cu piesa Obsession. Ulterior am apărut într-un alt volum colectiv al Festivalulul Naţional de Literatură Moştenirea Văcăreştilor, Editura Bibliotheca, Târgovişte.
De atunci şi până acum – am câştigat un trofeu şi câteva premii importante la prestigioase Festivaluri de literatură şi de dramaturgie (Gala Star-Teatrul Bacovia,Bacău; Trofeul şi Premiul I la secţiunile teatru şi poezie ale Festivalului Naţional de Literatură ,,Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte; Premiul Revistei ,,Pro Arme”, Târgovişte; Premiul pentru cel mai bun spectacol la Iaşi Fringe Festival; Premiul III la Festivalul Concurs Internaţional de Creaţie Literară Avangarda XII, Bacău (secţiunea teatru) şi Premiul Revistei Caiete Silvane; Premiul Revistei ,,Viaţa Românească”; Premiul I la Festivalul Dramaturgiei Buzoiene, Râmnicu Sărat;Premiul Revistei ,,Conexiuni” la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură, Bistriţa;Premiul Al.Macedonski pt.poezie, Fundaţia-Revista Scrisul Românesc, Craiova; Premiul Revistei „Hyperion” la Concursul Naţional de Teatru ,,Mihail Sorbul", Botoşani).
Adenium Start? Am luat-o ca pe o experienţă frumoasă, ca pe o joacă în care mi-am distrat publicul. Sigur că e amuzant să-ţi vezi cartea cumpărată în librării, dar cred mai mult în succesul meu ca dramaturg şi ca manager cultural, decât în succesul meu literar.
Cea mai mare satisfacţie o am atunci când piesele, adaptările şi traducerile mele prind viaţă pe scenă. Aşa cum s-a întâmplat cu Obsession,Tango in the dark (Teatrul În Culise), O noapte cu Edith Piaf (Teatrul Elisabeta) Femeia de ciocolată (Time In Bistro), Păpuşarul şi Crima din Strada Lourcine (Teatrul Evreiesc de Stat), Noi doi cu Leon (Teatrul Mignon), Fă tu primul pas (Teatrul de Artă).Acum sunt în lucru cu Noir desir şi Fly me to the moon.Oricum, totul pare mult mai real, mai intens şi mai spectaculos decât experienţa literară(solitară).A-ţi urmări în direct propriul spectacol în public, a-ţi sincroniza gândurile şi emoţiile cu ale celorlalţi spectatori, setate pe acceaşi lungime de undă cu inimile lor, îmi trezeşte toate simţurile la viaţă,toate în acelaşi timp, acum, imediat!
Sigur că mai există Aşii Români şi Jurnalul Bucureştiului unde scriu, sigur că apreciez satisfacţia scrisului (corespunde exact distracţiei oferite de lectură) şi bucuria întâlnirii cu propriile idei şi personaje,pe care le livrez indirect publicului, dar dacă teatru nu e, nimic nu e!
Cititorilor, spectatorilor le place să fie minţiţi frumos, aşa sunt ei: le place să le spui poveşti, să mergi în sensul voinţei sau imaginaţiei lor, să-i surprinzi, să-i şochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvăluiri, mărturisiri formidabile...Sau să-i frapezi cu un citat, scandalos şi ei să devină deodată atenţi şi chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ţi ceară amănunte, să-i dai autografe....
Ce se întâmplă după ce devii scriitor? Te obişnuieşti să fii inteligent în orice împrejurare, şi cu orice ocazie, dar mai ales să fii inteligent în scris. Oferi diferite perspective asupra aceluiaşi lucru, iar aceste perspective au profunzime.Măsori lucrurile cu un ochi mereu deschis, prinzi ideile din zbor, le păstrezi în minte şi le transformi mai târziu în literatură. A fi scriitor înseamnă să fii obişnuit să gândeşti şi să-i faci pe ceilalţi să se întrebe, sa le mai dai câteva răspunsuri, să ai idei noi, gânduri revoltătoare. Nabokov vorbea despre trei perspective din care poate fi privit un autor: povestitorul, învăţătorul şi cel care încântă. Un autor valoros combină povestea, lecţia, magia, dar este ipostaza celui ce vrăjeşte care predomină şi îl transformă într-un scriitor mare.
- Vorbeşte-mi te rog despre proiecte.
- Pentru moment am în derulare 5 proiecte:
1.Femeia de ciocolată, spectacol pe textele mele şi ale Ioanei Pădurariu, one woman show cu Mihaela Săndulescu la Time In Bistro
2.Participarea cu cele mai recente spectacole O noapte cu Edith Piaf şi Fă tu primul pas la Festivalul Respiră Teatru,de la Sibiu.
3.Vitrina cu păpuşi, lansare volum de poezie la editura Scrisul Românesc, Craiova
4.Traducerea ,,Les Mille et une définitions du théâtre” pentru editura Tracus Arte.Cartea este scrisă de Olivier Py, muzician, actor, regizor, dramaturg, directorul Festivalului Internaţional de la Avignon,cel mai mare festival de teatru din lume!
5.Ultima mea traducere, piesa Nepotul lui Rameau, de Denis Diderot, va avea premiera la Teatrul de Artă, în regia lui Andrei Munteanu.
Rămân deschisă viitoarelor provocări profesionale şi vă mulţumesc pentru interesul acordat.
Interviu realizat de Alexandru Petria
