Încercarea Europei de a se elibera de dominația energetică rusă de la izbucnirea războiului din Ucraina pare să ducă la un alt tip de dependență – de data aceasta de Statele Unite. Cadrul cooperării energetice transatlantice extinse, care aduce în prim-plan cantități mari de GNL american, este menit să creeze o supremație a furnizorilor care ar putea depăși chiar nivelurile de dominație rusă din era de dinainte de 2022, scrie energypress.gr.
Înainte de criza din Ucraina, Rusia furniza aproape 40% din importurile de gaze naturale ale UE, prin conducte și GNL, echivalentul a aproximativ 150 de miliarde de metri cubi pe an. După trecerea bruscă a Europei către independența energetică față de Moscova, America a umplut rapid golul: astăzi, aproape 44% din importurile de GNL ale Europei provin din SUA.
Totuși, pentru a atinge obiectivul ambițios de importuri anuale de energie din Statele Unite în valoare de 250 de miliarde de dolari, transporturile de GNL din SUA ar trebui să crească de șase ori. Aceasta se traduce printr-o concentrare fără precedent a ofertei într-un singur actor – o evoluție care anulează efectiv strategia europeană inițială de diversificare geopolitică a surselor de aprovizionare.
O astfel de schimbare strică echilibrul pe tabla de șah a energiei globale. Țări precum Qatar, care s-a opus reglementărilor europene privind metanul, Algeria cu infrastructura sa existentă de conducte și chiar Norvegia – în ciuda stabilității și proximității aprovizionării sale – își văd rolul diminuat.
În același timp, puteri mai mici, dar în ascensiune, precum Nigeria, Mozambic și Azerbaidjan, sunt excluse din pact, deoarece cantitățile și contractele pe termen lung favorizează o singură putere mare: Washingtonul.
Factori de incertitudine
Implementarea unei creșteri atât masive a exporturilor de GNL din SUA către Europa se confruntă cu provocări tehnice serioase. Infrastructura de lichefiere existentă în SUA este inadecvată. Investițiile în noi instalații costă zeci de miliarde de dolari și necesită orizonturi de finalizare de până la șapte ani. În plus, capacitatea globală de transport GNL ar trebui extinsă drastic.
În același timp, impactul economic asupra consumatorilor europeni este mare. Prețul GNL-ului din SUA este deja mai mare decât cel al conductei rusești. Între 2021 și 2024, prețurile GNL-ului rusesc au crescut cu 274% – iar previziunile arată creșteri suplimentare, mai ales pe măsură ce cererea din Asia crește.
Contradicția strategică
Ironia situației este evidentă: Europa, care s-a acuzat că este excesiv de dependentă de Rusia, pare acum să repete aceeași greșeală, doar că are un aliat diferit. Securitatea energetică, în loc să fie consolidată, devine din nou ostatică a echilibrelor geopolitice, de data aceasta în lumina politicii comerciale și de reglementare americane.
Dincolo de aspectele tehnice și economice, există și riscuri politice. UE va fi mai dependentă de deciziile Washingtonului, care sunt adesea dictate de considerații politice interne sau de tactici de presiune pe teme comerciale. Riscul impunerii de tarife sau sancțiuni comerciale rămâne un instrument care nu poate fi exclus ca fiind folosit împotriva partenerilor europeni.
Comentează