Premium
Lori Lightfoot, primarul din Chicago, permite doar jurnaliștilor negri și de rasă mixtă să o intervievieze. Sub pretextul luptei împotriva discriminării, primarul celui de-al treilea oraș ca mărime din SUA scindează „rasele” și comunitățile, crede Rachel Khan – avocat, scenarist, actriță și scriitor. În ultimul ei eseu, Racée (L’Observatoire), ironizează noile ideologii „decoloniale” și „intersecționale” care, sub pretextul anti-rasismului, doar alimentează resentimente.
Le Figaro: Primarul orașului Chicago, Lori Lightfoot, a anunțat că va acorda interviuri doar jurnaliștilor negri sau de rasă mixtă. Ce părere aveți despre această afirmație?
Rachel KHAN: Declarația primarului nu vine de nicăieri. Este logica dogmei rasiale duse la extrem de anumite asociații, precum cea a lui Fara Khan. De mai bine de treizeci de ani, și asta menționez în cartea mea « Racée », anumite personalități afro-americane au adoptat acest tip de poziție radicală.
Noutatea de această dată este că declarația vine de la un primar ales, dintr-un oraș simbolic cum este Chicago. Înseamnă, de asemenea, că Statele Unite sunt atât de impregnate de woke și comunitarism încât sunt acum gata să accepte acest tip de discuții care divizează și mai mult societatea. Atâta timp cât „rasa” este un criteriu de selecție, indiferent de subiect, nu există alt cuvânt decât rasism. Se reconstituie în mod clar o nevroză segregaționistă.
Ce rost are să refuzi interviurile către albi? În subtext, aceasta înseamnă că ar exista doar „minoritățile” care ar putea să-l înțeleagă pe primar sau să-i pună întrebările corecte. Este îngrozitor ceea ce spune. Asta înseamnă că Albul ofensează și că doar „cei de culoare” ar fi cu adevărat capabili. Abilitatea principală pentru această profesie s-ar reduce astfel la culoarea pielii.
Jurnaliștii albi, care au susținut mișcarea Black Lives Matter, vor accepta această cenzură?
Este probabil să accepte. Pocăința, vinovăția, gândirea corectă au produs „proști utili” extrem de periculoși.
Top Stories
Suntem departe de asta în Europa, dar am primit totuși, în urma publicării cărții, acuzații de la acest tip de jurnaliști (bărbați albi) care mi-au explicat că sunt o trădătoare a cauzei. Ceea ce este total incompatibil cu ceea ce apără ei atunci când vine vorba de libertatea de exprimare pentru negri.
Deci, da, cred că unii își vor putea spune „este un joc corect, ai dreptate să te răzbuni, după tot ceea ce am făcut”. Dar rămân întrebări: Unde găsim repararea istoriei în asta? care este scopul? ; cum ieșim din „definiția rasială” pentru care ne luptam de secole?
În opinia dumneavoastră, asistăm la apariția unui nou totalitarism?
Este adevărat că arată ca cele mai proaste perioade din istorie.
Apare o ruptură tot mai mare, nu între clase, ci între rase. A spune că refuzăm un jurnalist pentru că este alb înseamnă a deschide o nouă pagină de istorie în care lupta împotriva discriminării, validată de un ales, se reduce la respingerea celuilalt, la răzbunare și la umilință. Este extrem de violent.
Mai mult, în această lume ultra-mediatizată, ce înseamnă asta? Că vom avea canale mass-media de negri si canale mass-media de albi, unde fiecare va vorbi despre subiecte care ar trebui să fie de interes pentru comunitatea respectivă. Este o logică separatistă total contrară principiilor noastre fundamentale și universalismului. Universalismul este atacat de aceste curente intolerante și totalitare. Într-adevăr, pentru că suntem liberi și egali, suntem cu toții preocupați de orice discriminare, orice nedreptate și prin această luptă comună ne arătăm umanitatea.
Faptul că o țară atât de dezvoltată ar putea produce acest tip de gândire înapoiată este ireal.
