Premium
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR) a obținut în baza legii 544/2001 de la CSM și Inspecția Judiciară date cu privire la sancțiunile aplicate procurorilor și judecătorilor în perioada 2016-2020.
Din 2016 până acum, 81 de judecători și 23 de procurori au fost sancționați de CSM, pentru diverse abateri disciplinare, la propunerea Inspecției Judiciare. Toate sancțiunile contestate la ICCJ (25 la număr) au fost admise și micșorate sau anulate.
Inspecția Judiciară a propus CSM în perioada indicată un număr de 171 de sancțiuni, din care CSM a admis 104 și a respins 67. Din cele 104 admise, 81 au fost aplicate judecătorilor și 23 procurorilor.
- Citește și: Ministrul Justiției: 'CSM trebuie urgent să elaboreze o strategie de resurse umane coerentă pe termen lung'
Asociația își pune câteva semne de întrebare cu privire la subiectivismul celor care au aplicat sancțiunile, din moment ce toate contestațiile au fost admise.
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki: „Un aspect care ridică mari semne de întrebare cu privire la gradul de subictivism din procesul de sancționare a magistraților este faptul că absolut toate sancțiunile contestate la Înalta Curte de Casație și Justiție – ICCJ (25 în total, în perioada menționată) au fost admise, iar severitatea lor – îndulcită. Excluderile sau suspendările au fost înlocuite cu sancțiuni mai ușoare.
Întrucât e greu de admis că un organism care se ocupă printre altele și de cariera magistraților poate să greșească în totalitate în aprecierea unei presupuse abateri, se pune întrebarea cine a greșit sau cine e părtinitor în procesul evaluării conduitei magistraților: Inspecția Judiciară, CSM sau ICCJ? Este posibil ca în toate cazurile ajunse la ICCJ să fi greșit Inspecția Judiciară și CSM sau judecătorii Înaltei Curți sunt părtinitori cu colegi din propria breaslă, astfel că îi scapă de sancțiuni? Cât e complicitate de breaslă și cât e intoleranță în acest proces, și mai ales la cine?
Și în aceste condiții, putem vorbi de o verificare obiectivă a activității magistraților sau de înțelegeri de grup/de breaslă și implicit de un control al magistraților incomozi prin amenințarea cu sancțiuni?
Sunt câteva întrebări la care ar trebui să se gândească și să răspundă atât cei chemați să legifereze mecanismele de gestionare a răspunderii magistraților, cât și reprezentanții sistemului de justiție”, arată Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki.
