Doresc să acord tot interesul astăzi către medicul și farmacistul Carol Davila, unul dintre înzestrații oameni ai culturii române. Davila a pus bazele primei Școli de Medicină din România dar și primei Secții de Farmaceutică. Mai mult decât atât, omul Carol Davila a avut un suflet aparte – a creat primul orfelinat din țara noastră, adăpostind, în cursul vieții sale, peste 80 de copii orfani și necăjiți. Tot el este autorul a primei școli de surdo-muți de pe meleagurile României. Davila este întruchiparea omului absolut pe Pământ, un servitor al idealurilor înalte și al bunătății fără margini. Scrie pe pagina de Facebook, Academia de Cultura.
Pe numele său adevărat Carlo Antonio Francesco d’Avila, acesta s-a născut în Italia având origini franceze. Ulterior are să primească cetățenia română – patrie pentru care va face atât de multe, și unde își va da duhul. O legendă spune că tatăl său ar fi celebrul compozitor Franz Liszt. Prea multe detalii despre copilăria sa nu se cunosc. A ajuns în România în urma unei alegeri. Absolvent al Facultății de Medicină din Paris, la doar 21 de ani, Davila a avut de decis între două locuri pentru a lucra ca medic: în Persia – pentru a fi doctorul personal al Șahului, ori în Țara Românească, pentru domnitorul Barbu Știrbei.
Carol Davila a vrut inițial să zăbovească puțin timp în Țara Românească, însă domnitorul Știrbei i-a acordat mână liberă pentru a reforma sistemul sanitar din țară. După modelul școlii din Angers, a pus bazele Micii Școli de Chirurgi, transformată mai apoi în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie – la care s-a adăugat și o secție de Medicină Veterinară. În 1855 a realizat prima transfuzie de sânge din România.
După Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi oferă lui Davila gradul de general pentru toate meritele sale, iar în 1864 îi acordă și cetățenia română. După moartea primei soții, Davila a început să se axeze pe ajutorarea copiilor orfani. Astfel, a luat în întreținere și a îngrijit aproximativ 40 de fetițe orfane, înființând și primul azil de copii orfani în 1861. A înființat apoi un al doilea, de data aceasta cu 40 de băieți.
În 1869, Carol Davila își vede îndeplinit visul. Școala înființată de el devine Facultatea de Medicină, Chirurgie şi Farmacie. A fost prima instituție de acest gen în România, punând țara pe harta țărilor care aveau astfel de centre universitare cu tradiție. În timpul Războiului de Independeță, Carol Davila s-a îngrijit de dotarea cu ambulanțe pentru efortul militar. Pe lângă toate celelalte enumerate mai sus, el este cel căruia i se datorează Grădina Botanică din București, ori înființarea mai multor societăți științifice, printre care „Societatea medicală” ori „Societatea Crucea Roșie”.
Cât timp a trăit, a ajutat la funcționarea primei școli de surdo-muți din România – cu un atelier de tâmplărie și sculptură. La rugămintea și ideea lui Davila, spitalele au început să acorde consultații gratuite pentru cei săraci.
Carol Davila a avut reumatism – care a condus la paralizia brațului stâng, tifos – pe care l-a contactat când îngrijea soldații și deținuții în timpul Războiului de Independență, ori antrax infecțios și sciatică – care l-a făcut să umble în baston. Chiar și trecut prin toate aceste suferințe, Davila s-a dedicat total cauzei de ajutorare a oamenilor, indiferent de costuri. Se stinge la doar 56 de ani, lăsând în urmă o viață plină de realizări pentru omenire, pentru o eternitate.
Comentează