Evenimentul Zilei:
Digi24:
Jurnalistul Emil Hurezeanu spune că este pentru prima oară, după Revoluția din 1989, când se pune la îndoială felul în care funcționează Serviciul Român de Informații. De asemenea, acesta este de părere că nu poate ști care este imaginea reală a SRI, referindu-se la analiza Comisiei de control SRI în comparație cu reprezentarea oferită de Elena Udrea instituției. „Domnul Coldea, obosit. Văd că discuțiile astea între Merkel și Putin au creat un standard: cam cinci ore durează discuțiile fără rezultate. În cazul domnului Coldea și a domnilor care l-au însoțit și care au avut grijă ca la venire să nu poată fi filmați din față. Am văzut câțiva falnici stejari din spate, unul și unul, toți generali. După care am zărit un domn Coldea grav, concentrat, emotiv, cu emoții conținute. Nu-și poate reproșa nimic. Afirmațiile care s-au făcut la adresa sa sunt denigratoare. Noi nu putem trage prea multe concluzii, pentru că sincer să fiu mai de la SRI mi se păreau membrii comisiei. Și înainte și după”, a spus jurnalistul Emil Hurezeanu, care a precizat totuși că nu poate spune ce înseamnă SRI la ora actuală. „Dar nu prea știu ce înseamnă SRI... Avem o imagine a SRI-ului mai aproape de cea pe care ne-o descrie acum doamna Udrea? Avem o imagine mai aproape de cea pe care ne-ar putea-o descrie șeful CIA? Avem experiența proprie a felului în care funcționează aceste instituții. Misterul învăluit într-o enigmă își păstrează puterea de excitație și puterea de înșelare. Avem o imagine distorsionată pentru că e pentru prima oară după 25 de ani când felul în care funcționează această instituție, prin intermediul șefului ei profesionist, este pus sub semnul întrebării de către una dintre cele mai prezente și influente persoane politice și publice”, a explicat Emil Hurezeanu.
RFI:
Vizita de marți a lui Klaus Iohannis la Paris este esențială pentru a măsura temperatura relațiilor româno-franceze. Este o vizită care stârnește mari așteptări, după multă vreme în care relațiile dintre cele două țări au oscilat între « rece » și « moderat ». Practic, în ultimii zece ani, puține au fost momentele în care se poate spune că dialogul a funcționat bine, în pofida parteneriatului strategic care există între Paris și București. Când a ajuns la putere în 2004, Traian Băsescu a deranjat Parisul (și Berlinul) cu celebra axă Washington-Londra-București. Jacques Chirac, pe atunci președinte al Franței și unul dintre principalii avocați ai aderării României la NATO și UE, a fost puternic nemulțumit iar relațiile dintre el și șeful statului român nu au fost niciodată bune. E adevarat ca situația s-a îmbunătățit odată cu venirea lui Nicolas Sarkozy la putere, dar nu a durat prea mult. Pe fondul crizei, care a dus la anularea unor proiecte economice comune, Sarkozy ține în 2010 celebrul discurs de la Grenoble, în care face din lupta împotriva taberelor ilegale de romi o prioritate. România și Bulgaria sunt țările din care provin cei mai mulți dintre romii aflați în Franța. Urmează o lungă perioadă (practic până anul trecut) în care chestiunea romilor domină agendă bilaterală. Sosirea lui Francois Hollande în fruntea statului francez nu schimbă mare lucru, neexistând nici un fel de chimie între el și Traian Băsescu. De altfel, deși a făcut trei vizite la Paris în timpul primului mandat, președintele român nu mai efectuează nici una în cel de-al doilea mandat și nici vreun șef francez de stat nu a mai călcat în România în ultimii șase ani. Răceala din relația bilaterală mai dispare odată cu numirea lui Victor Ponta ca premier. Francofon și francofil, acesta merge repede într-o vizită la Paris iar prim-ministrul francez Jean Marc Ayrault îi întoarce vizita în iulie 2013. Între timp însă, Ayrault nu mai este prim-ministru iar Victor Ponta a pierdut alegerile din noiembrie. În plus, atat in Romania, cat si in Franta, presedintii joaca un rol mare in politica externa iar raporturile personale dintre cei doi sefi de stat sunt esentiale.
Comentează