Premium
Seceta istorică din Cornul Africii este rezultatul asocierii lipsei ploilor şi temperaturilor ridicate care nu ar fi putut avea loc fără consecinţele emisiilor de gaze cu efect de seră, se arată într-un studiu ştiinţific publicat joi, relatează AFP şi Reuters.
"Schimbările climatice cauzate de activităţile umane au făcut ca seceta agricolă din Cornul Africii să fie de aproximativ 100 de ori mai probabilă" decât în trecut, se arată în raportul World Weather Attribution (WWA), o reţea globală de oameni de ştiinţă care evaluează legătura dintre evenimentele meteorologice extreme şi schimbările climatice, potrivit Agerpres.
De la sfârşitul anului 2020, ţările din Marele Corn al Africii (Etiopia, Eritreea, Somalia, Djibouti, Kenya şi Sudan), peninsulă din estul continentului, este afectată de cea mai gravă secetă din ultimii 40 de ani.
Cinci sezoane ploioase eşuate consecutive au provocat moartea a milioane de animale şi au distrus recoltele. Potrivit ONU, 22 de milioane de persoane sunt ameninţate de foamete în Etiopia, Kenya şi Somalia (unde există şi o insurecţie islamistă).
Potrivit celor 19 oameni de ştiinţă care au contribuit la realizarea raportului, schimbările climatice au avut "un efect redus asupra precipitaţiilor anuale recente" din regiune, însă au influenţat puternic creşterea temperaturilor, responsabilă pentru o creştere bruscă a evapotranspiraţiei care a condus la uscarea record a solurilor şi a plantelor.
"Schimbările climatice au făcut această secetă atât de grav şi excepţională", a declarat Joyce Kimoutai, un climatolog kenyan care a participat la realizarea raportului.
Reţeaua WWA, înfiinţată de renumiţi climatologi, s-a impus în ultimii ani prin capacitatea sa de a evalua influenţa, mai mult sau mai puţin puternică şi nesistematică, dintre evenimentele meteorologice extreme - valuri de căldură, inundaţii, secetă etc. - şi schimbările climatice provocate de om.
De data aceasta, WWA şi-a concentrat studiul asupra a trei dintre cele mai afectate ţări (sudul Etiopiei, Somalia şi estul Kenyei).
Ea a constatat că schimbările climatice modifică cele două sezoane ploioase în moduri opuse: cel mai lung, între martie şi mai, "devine mai uscat şi deficitul de precipitaţii este de două ori mai probabil" decât în trecut, în timp ce "sezonul mai scurt devine mai umed".
Însă, în ultimii ani, "această tendinţă umedă a sezonului mai scurt a fost mascată de fenomenul climatic La Nina", care reduce ploile tropicale şi despre care nu există dovezi până în prezent că ar fi influenţat de schimbările climatice.
Această rară asociere, într-o regiune care a cunoscut cinci sezoane ploioase eşuate de la sfârşitul anului 2020, s-a combinat apoi cu o creştere a temperaturilor conducând la uscarea record a solurilor şi a plantelor.
În mod clar, "schimbările climatice au fost o condiţie necesară pentru ca o secetă atât de gravă să aibă loc", concluzionează oamenii de ştiinţă în raport.
