Sugestie de pelerinaj: Locul în care a copilărit Pr. Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în data de 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, Brașov, într-un sat tradițional transilvănean aflat la umbra munților Măgura Codlei, anunță basilica.ro.

Satul se întinde pe o vale pitorească din Țara Bârsei, la jumătatea distanței dintre Braşov şi Făgăraş. Frumusețea și simplitatea locului nu trădează comoara memorială pe care o deține satul: casa în care a copilărit cel mai mare teolog ortodox al secolului 20.

Casa, lipsită de îngrijire pentru un timp, a fost donată Arhiepiscopiei Sibiului. În 2009, Eparhia a restaurat din temelii clădirea redând-o publicului larg drept Casa memorială „Dumitru Stăniloae”.

Sfințirea casei a fost oficiată de Patriarhul Daniel în 21 august 2009.

Citește și: Prima reacție a lui Silviu Mănăstire, după ce a fost confirmat cu coronavirus: Indiciul pentru forma ușoară de Covid este pierderea mirosului și gustului .

În interiorul ei pot fi văzute astăzi obiecte originale care au aparținut familiei și fotografii vechi, mobilierul original de lemn masiv, scrieri, documente și chiar mașina de scris a părintelui Stăniloae marca Olivetti Studio 46.

Între obicetele tradiționale din casa părintească a marelui teolog se remarcă o ladă înflorită de Braşov – datată 1904, patul și covoarele tradiționale țesute de mână.

Arhitectura întregului sat este dominată de biserica monumentală în care a primit Botezul părintele teologiei româneşti. Lăcașul de cult construit între 1875 şi 1878 este închinat Sfântului Vasile cel Mare.

Slujitorul actual al bisericii din Vlădeni este preotul Ionuţ Ilea care încearcă să păstreze vie memoria părintelui Stăniloae în comunitate. El se ocupă și de casa memorială la a cărei restaurare s-a implicat în mod concret.

Mai târziu, la Vlădeni, Părintele Dumitru Stăniloae petrecea vacanțele cu familia.

„Tata se plimba foarte mult prin curte. Făcea şapte paşi. Aşa făcea şi la facultate când preda studenţilor, şapte paşi în sus, şapte paşi în jos. Iar dacă studenţii vedeau asta, erau liniştiţi. Totul era în ordine. Şi aicea făcea acelaşi lucru”, își amintea Lidia Stăniloae într-un interviu oferit pentru Ziarul Lumina.

Citește și: Beatrice Mahler: ‘În spitalele din București nu mai sunt locuri la ATI pentru bolnavii COVID. Vorbim de un val secundar nerespectării regulilor’

„Ne plimbam spre fundul curţii, ne uitam la Măgură. ‹Iar are Măgura căciulă›. Atunci însemna că plouă. Dacă nu avea căciulă se făcea vreme bună. Şi tot comentam aşa zilnic ‹Ia uite cum e Măgura. Azi e mai vânătă, azi e mai roşiatică, mai verde›. E un munte foarte interesant şi cu foarte multă personalitate pentru noi şi în fiecare zi ne străduiam să găsim tot felul de termeni de comparaţie. Părea ca un leu care doarme tolănit pe labe sau ca un balaur”, spunea fiica marelui teolog.

Ea a mai spus că părintelui Stăniloae „îi plăcea să stea în curte să citească şi să scrie. Aici, era un loc unde erau nişte brăduţi şi o masă. Se scula de dis-de-dimineaţă şi scria. O bună parte din Filocalii precum şi multe alte cărţi le-a scris aici la măsuţă”.