Premium
O tânără americancă, Natalie Sanandaji, a povestit marți, la Antena 3, experiența personală de la atacul Hamas din 7 octombrie soldat cu sute de morți și răniți la festivalului de muzică electronică Supernova care se desfășura în sudul Israelului, în apropiere de granița cu Fâșia Gaza.
„Rachetele au început în jurul orei 06:30. Eram la festival cu alți trei prieteni şi eram singurul cetăţean american de acolo. Toţi ceilalți tineri de acolo erau israelieni. Când au început să vină rachetele, m-am uitat la ei să văd cum reacţionează pentru a înţelege cum ar trebui să reacționez şi eu.
Imaginați-vă pentru un moment, mulţi tineri prezenţi la un festival de muzică să se bucure şi apoi un val de rachete interceptate chiar deasupra lor. În orice alt loc din lume, acei tineri ar fi început să fugă imediat. Nu cred că există altundeva în lume un loc unde copiii şi tinerii ar răspunde: este în regulă, suntem obișnuiți, se întâmplă asta des la noi, să sperăm că vor fi doar câteva rachete şi apoi se vor opri. Copiii israelieni trăiesc însă în acea realitate.
Securitatea festivalului a oprit muzica şi ne-a rugat pe toţi să ne ducem spre maşini. Am făcut asta şi un lucru a fost foarte greu de urmărit pentru mine. Într-o înregistrare publicată ieri se văd teroriști care veneau la toaletele de la ieșirea din festival. Noi am crezut inițial că ar fi vorba doar despre câteva rachete şi am crezut că vom avea mult drum de parcurs cu maşina până a ajunge acasă, iar prietenii mi-au recomandat să merg înainte la baie. Am fost exact în acele cabine de baie din acel videoclip în care se aflau teroriștii. Şi să vezi cum în acel video la scurt timp teroriștii au început să tragă în mulțime, m-a făcut să realizez cât de aproape am fost, de fapt, de moarte.
Toată lumea încerca să fugă, să iasă pe acelaşi drum, pentru că toţi încercam să evadăm din acel loc ca să supraviețuim. În cele din urmă securitatea de la festival ne-a indicat o altă rută. În acel moment am înţeles că situaţia nu este în regulă şi se întâmplă ceva mai mult decât ştiam noi până în acel moment.
La scurt timp după ce am fost dirijați spre o altă rută securitatea ne-a spus să oprim mașinile pe marginea drumului, să ieșim din ele şi să fugim urgent. La început nu am înţeles de ce ni se cere asta, dar apoi am auzit primele focuri de armă.
Am ieşit din maşină şi am fugit imediat. Pur şi simplu am luat-o la fugă, fără sa ne gândim exact pe unde să o luăm. Ulterior ne-am dat seama că nicio direcție disponibilă nu era sigură. Am ales totuși o cale şi la scurt timp am văzut şi alți zeci de tineri venind în acea direcție.
Atunci am realizat că ei fugeau de teroriști şi că se trage în ei. Atunci am fost iar puşi în faţa unei decizii de a alege un alt drum, fără să ştim cu siguranță dacă este corect sau nu. Cert este că acest gen de decizii fie ne-ar fi salvat, fie ne-ar fi putut ucide, iar incertitudinea era la cotă maximă.
La un moment dat, am găsit de un șanț pe drum şi am analizat ideea să se adăpostim acolo şi să ne ascundem de teroriști. Unul din prietenii mei mi-a spus că asta ar fi o idee foarte proastă. Ulterior am aflat că toţi cei care s-au ascuns în șanțuri au fost împuscați şi uciși. Am fugit timp de aproximativ patru ore”, a declarat supraviețuitoarea atacului.
