Deși trăim într-o lume digitală, dominată de tehnologie și rațiune, românii continuă să păstreze un set bogat de superstiții care se transmit din generație în generație. Aceste credințe populare, moștenite din tradițiile dacice, creștine și din folclorul rural, îmbină teama de necunoscut cu dorința de protecție și speranță. Norocul și ghinionul – între simbol și avertisment
Puțini români scapă dimineața pe ușă fără să țină cont, măcar subconștient, de semnele „norocului”. Dacă verși sarea, se zice că vei avea ceartă în casă. Dacă o pisică neagră îți taie calea, e mai bine să ocolești. Spargerea unei oglinzi aduce, potrivit tradiției, șapte ani de ghinion, iar fluieratul în casă „alungă banii și liniștea”.
În schimb, dacă te mănâncă palma dreaptă, urmează să primești bani, iar dacă palma stângă – să dai. Până și o lingură scăpată pe podea are semnificație: vestea unei vizite, de la o femeie sau un bărbat, în funcție de obiectul căzut.
Superstiții despre dragoste și căsătorie
În satul tradițional românesc, dragostea era adesea însoțită de semne și credințe. Fetele care mănâncă mereu colțul pâinii se mărită primele, se spune. Iar cele care visează apă curată pot spera la o iubire curată; dacă visul arată apă tulbure, urmează o trădare.
La Bobotează, multe tinere priveau în oglindă la miezul nopții, crezând că își pot zări ursitul. Iar dacă doi îndrăgostiți calcă simultan peste prag, se crede că norocul casei se va destrăma.
Moartea și sufletul – semnele nevăzute
Românii privesc moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o trecere. De aceea, semnele care o anunță au o încărcătură specială. Dacă o pasăre se lovește de geam, se crede că vestește o pierdere. Dacă plouă la înmormântare, sufletul celui plecat va avea parte de liniște.
O altă superstiție veche spune că mortul nu trebuie lăsat singur în casă, pentru ca sufletul său să nu se rătăcească. Iar când flacăra candelei pâlpâie brusc sau crește, e semn că o veste importantă – bună sau rea – e pe drum.
Natura, semnele vremii și ciclul anotimpurilor
Românii au învățat de secole să citească semnele naturii. Dacă pisica se spală pe bot, se anunță ploaie. Dacă cocoșul cântă în toiul nopții, vremea se va schimba. Bătrânii satului mai spun și că dacă frunzele cad devreme, iarna va fi grea, iar vântul dinspre răsărit aduce frig și furtuni.
Copiii și familia – între protecție și destin
Nașterea și creșterea copiilor sunt învăluite în cele mai multe superstiții. Se spune că un copil nu trebuie tuns înainte de un an, „că-i tai mintea”. Nici nu trebuie să fie sărutat pe gură, pentru că „îi iei norocul”.
Dacă un prunc râde în somn, în tradiția populară se spune că îngerii îi vorbesc. Iar înainte de botez, bebelușul nu trebuie arătat străinilor, pentru a nu fi deochiat.
Talismanul norocului și al protecției
Românii au încredere în simboluri simple, dar puternice. Ața roșie legată la mână protejează de deochi, usturoiul pus la ușă sau la fereastră alungă spiritele rele, iar busuiocul sfințit aduce pace și sănătate în casă.
Un obicei des invocat: să nu te întorci din drum. Dacă totuși trebuie, se spune că trebuie să scuipi de trei ori peste umăr ca să „rupi ghinionul”.
Deși trăim în secolul XXI, multe dintre aceste superstiții rămân vii. Ele nu mai sunt privite neapărat ca reguli, ci ca expresii ale legăturii românilor cu natura, cu trecutul și cu lumea nevăzută. Pentru un popor crescut între biserică, natură și basm, superstițiile sunt o formă de identitate — o punte între rațiune și mister, între viața de zi cu zi și taina din sufletul românesc.
Comentează