Recent, Israelul a efectuat un atac aerian asupra capitalei Qatarului, vizând lideri ai partidului Hamas. Acțiunea marchează o intensificare importantă a operațiunilor israeliene în regiune și ridică întrebări despre capacitatea și strategia Forțelor Aeriene Israeliene în contextul tensiunilor crescânde din lumea arabă.
După prăbușirea guvernului sirian și dizolvarea Armatei Arabe Siriene la sfârșitul anului 2024, Israelul și-a extins atacurile aeriene către mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, inclusiv Iran, Liban, Tunisia și Yemen, pe lângă campania continuă din Gaza.
Această evoluție a fost facilitată mai ales de slăbiciunea adversarilor, decât de superioritatea tehnologică a flotei israeliene, notează MilitaryWatchMagazine.
Limitările tehnice ale forțelor israeliene
Flota israeliană se bazează în mare parte pe avioane F-15 și F-16 mai vechi, care nu dispun de tehnologiile avansate prezente în modelele moderne „de generație 4+”.
Doar un număr mic de F-35 oferă capabilități moderne, astfel că eficiența operațiunilor depinde în mare măsură de vulnerabilitatea adversarilor.
Algeria, o excepție în regiune
La polul opus este Algeria care s-a concentrat pe dezvoltarea unei rețele avansate de apărare aeriană, folosind echipamente moderne furnizate de China și Rusia.
Sistemele sale includ rachete sol-aer cu rază lungă, precum S-300, S-400 și HQ-9, alături de flote de avioane de vânătoare Su-30MKA și Su-35. Această combinație de tehnologii și instruire avansată face ca Algeria să fie singura țară din regiune cu o protecție reală împotriva atacurilor aeriene externe.
Alte țări arabe, deși au achiziționat echipamente moderne, se confruntă cu limitări majore. Standardele de pregătire rămân mai scăzute, iar controlul occidental asupra echipamentelor achiziționate limitează modul în care acestea pot fi folosite.
Astfel, țări precum Egiptul, Arabia Saudită și Iordania rămân vulnerabile la atacuri aeriene, în timp ce Algeria își menține un avantaj strategic clar.
Comentează