Tendințe privind amenințările teroriste: ce se întrevede la orizont pentru 2024?

Cu atacul terorist brutal din 7 octombrie, gruparea teroristă palestiniană Hamas a făcut din războiul din Gaza o componentă centrală a peisajului amenințărilor teroriste din 2024. Nu numai că atacul terorist devastator a demonstrat o capacitate și o intenție pe care puțini credeau că Hamas le are, dar i-a determinat pe analiștii împotriva terorismului din întreaga lume să-și reevalueze ipotezele anterioare despre înțelepciunea convențională în ceea ce privește cele mai puternice amenințări, spune un expert în combaterea terorismului, Colin Clarke, pentru Foreign Policy Research Institute, conform Rador Radio România.

Regiunea Sahel din Africa va rămâne probabil centrul de greutate pentru grupurile jihadiste afiliate Statului Islamic și Al-Qaeda. Teroriştii de acolo vor profita de statele eşuate şi de spaţiile neguvernate caracterizate de graniţe poroase, forţe de securitate slabe şi junte militare ilegitime.

Amenințarea teroristă este departe de a fi statică – atunci când un grup suferă eșecuri, inclusiv decapitarea conducerii, rareori semnalează dispariția. Din nou și din nou, aceste grupuri sunt resuscitate sau trec prin mai multe etape înainte de a reveni.

În dimineața zilei de 7 octombrie, teroriștii Hamas au distrus granița dintre Gaza și Israel, sub acoperirea unui baraj de rachete. În câteva ore, gruparea militantă palestiniană a ucis 1.2000 de oameni nevinovați în Israel, a răpit peste 240 și a cufundat regiunea în cea mai periculoasă criză din ultimele decenii.

Atacul brutal din 7 octombrie și răspunsul militar al Israelului au făcut din războiul din Gaza o componentă centrală a peisajului amenințărilor teroriste din 2024. În Statele Unite, directorul FBI, Christopher Wray, a avertizat în nenumărate ocazii de atunci despre creșterea nivelului de amenințare teroristă, declarând în fața Congresului că „Evaluăm că acțiunile Hamas și ale aliaților săi vor servi ca o inspirație pe care nu am mai văzut-o de când ISIS și-a lansat așa-numitul califat, cu ani în urmă”. Europenii sunt și ei îngrijorați. Comisarul UE pentru Afaceri Interne, Ylva Johansson, a declarat recent: „Cu războiul dintre Israel și Hamas și polarizarea pe care o provoacă în societatea noastră, odată cu sezonul de sărbători care se apropie, există un risc uriaș de atacuri teroriste în Uniunea Europeană”. Conflictul dintre Israel și Hamas este amplu și, după toate probabilitățile, va servi drept catalizator pentru comploturi teroriste și atacuri în afara zonei de conflict, stimulând indivizii radicalizați, celulele mici și rețelele descentralizate să lovească ținte asociate cu o parte sau cu cealaltă. Într-adevăr, acest lucru s-a întâmplat deja, cu șapte persoane arestate în Danemarca, Germania și Țările de Jos pentru planificarea unor atacuri teroriste împotriva unor instituții evreiești din Europa. S-a crezut că unii dintre indivizi sunt membri Hamas.

Centrul de greutate

În timp ce conflictul din Gaza va ocupa o parte substanțială în peisajul contraterorismului global, centrul de greutate al terorismului în viitorul apropiat va rămâne probabil regiunea Sahel din Africa sub-sahariană. Sahelul a fost afectat de granițe poroase, forțe de securitate slabe și junte militare ilegitime. În toată această regiune, grupurile jihadiste, inclusiv Jama'at Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), Provincia Statul Islamic Sahel (ISSP) și Provincia Statul Islamic Africa de Vest (ISWAP) vor continua să opereze aproape de impunitate, profitând de statele eşuate şi de spaţiile neguvernate. Sahelul a cunoscut o serie de lovituri militare succesive în ultimii ani, lăsând regimurile prietenoase cu Kremlinul la putere în Burkina Faso, Mali și Niger. În consecință, acest lucru a deschis ușa pentru o influență mai mare a Rusiei prin desfășurarea de mercenari din Grupul Wagner, o companie militară privată aflată în mijlocul unei tranziții după moartea liderului său, Evgheni Prigojin, într-un accident de avion despre care majoritatea crede că a fost orchestrat la ordinul președintelui rus Vladimir Putin. Wagner a exacerbat problema terorismului în întregul Sahel, deoarece operațiunile sale de combatere a loviturii de stat sunt desfășurate cu duritate, ducând la pierderi semnificative de civili și la daune colaterale, împingând civilii în brațele JNIM și ISSP și crescându-le astfel rândurile.

Alături de al-Shabaab din Somalia, JNIM rămâne printre cei mai puternici afiliați legați de Al-Qaeda și caută să-și extindă operațiunile din Sahel pe coasta Africii de Vest. Cu toate acestea, la nivel global, unii analiști antiterorism sunt optimiști cu privire la dispariția iminentă a grupului. Scriind în Foreign Policy în iulie, specialistul în terorism Daniel Byman a remarcat „declinul organizației atât în ceea ce privește capacitățile, cât și influența ideologică”. Alții, inclusiv acest autor, nu sunt tocmai pregătiți să scrie necrologul Al-Qaeda, având în vedere rezistența istorică a organizației și tendința de a se regenera atunci când i se oferă adăpost în state eșuate, așa cum a făcut acum cu guvernul taliban din Afganistan.

Filiera asiatică

Al-Qaeda de pe subcontinentul indian și relația de lungă durată a Tehrik-i-Taliban (TTP) cu Al-Qaeda fac din Asia de Sud o zonă favorabilă renașterii Al-Qaeda. De la preluarea de către talibani a Afganistanului, în august 2021, Pakistanul a înregistrat o creștere a atacurilor teroriste planificate și executate de grupuri militante jihadiste, dintre care unele folosesc Afganistanul ca un refugiu sigur. După cum a remarcat Asfandyar Mir, „Pakistanul se confruntă cu o amenințare din ce în ce mai mare din partea insurgenței TTP”. Un atac de la mijlocul lunii decembrie, cu oameni înarmați și atacatori sinucigași, a vizat un post al armatei pakistaneze, ucigând douăzeci și trei de soldați. Dacă forțele de securitate pakistaneze nu reușesc să înăbușe insurgența, în 2024 o instabilitate larg răspândită ar putea afecta țara, aruncând Pakistanul înapoi în haos, în timp ce grupurile jihadiste amenință statul.

La fel ca Al-Qaeda, imaginea de ansamblu a Statului Islamic este mixtă. Statul Islamic Central din Irak și Siria a fost diminuat, mai mulți lideri fiind succesiv eliminați cu succes pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, a persistat cu încăpățânare, în timp ce luptătorii săi duc o insurgență la nivel scăzut în Badia, o fâșie de teritoriu deșertic din centrul Siriei. Există, de asemenea, probleme nerezolvate cu unitățile de detenție și lagărele de prizonieri din nord-estul Siriei, inclusiv al-Hol, care a fost descris ca un incubator pentru radicalizare. Aceste lagăre sunt, de asemenea, ținte potențiale pentru evadarile ISIS, o obsesie persistentă care datează din campania „Spărgerea zidurilor” a grupului. Atacurile ISIS au scăzut substanțial, dar liderii săi lucrează pentru a implementa guvernanța din umbră în estul Siriei, poziționând grupul pentru o revenire viitoare dacă devin mai favorabile condițiile. Statele Unite păstrează aproximativ 900 de trupe ale forțelor de operațiuni speciale în Siria, ținând linia atât împotriva Statului Islamic, cât și a influenței în expansiune a Iranului.

Amenințarea reprezentată de Statul Islamic Khorasan (ISKP) din Afganistan a fost în mare parte controlată în Asia de Sud. Cu toate acestea, acest lucru s-ar putea schimba dacă grupul este capabil să-și reconstituie rețeaua de operațiuni de atac extern. Europa ar fi deosebit de vulnerabilă la atacurile lansate din Afganistan, bazate pe proximitatea geografică și rețelele diasporei din Asia Centrală, care ar putea juca un rol, așa cum au făcut-o într-un complot dejucat care vizase bazele militare americane și NATO din Germania. Chiar și grupul ISIS din Asia de Sud-Est, care a fost relativ liniștit în ultimii doi ani, începe acum să-și crească ritmul operațional, lansând un atac cu bombă la o slujbă romano-catolică din orașul aflat în conflict Marawi, din sudul Filipinelor. Afiliații ISIS din Somalia, Yemen, Libia și peninsula egipteană Sinai continuă să se lupte să recapete avânt, deși dinamica conflictului din fiecare dintre aceste țări ar putea crește riscul și nivelul de amenințare asociat.

De la sunniți la șiiți?

Viitorul terorismului în Orientul Mijlociu ar putea vedea o schimbare, cel puțin temporară, de la o paradigmă dominată în mare măsură de grupuri salafi-jihadiste (sunnite) la grupuri șiite susținute de Iran. În timp ce Hamas și Jihadul Islamic Palestinian (PIJ) sunt ambele grupuri sunnite, există și alți membri ai axei de rezistență a Iranului, inclusiv Hezbollahul libanez, Houthii din Yemen și diverse grupuri de miliții șiite irakiene, în special Kata'ib Hezbollah, care vor continua să reprezinte o provocare majoră pentru regiune și nu numai. Iranul a reușit să joace rolul de competitor prin susținerea unei rețele vaste de teroriști terți și va fi încurajat de succesul perceput al atacului Hamas din 7 octombrie din sudul Israelului. Există, de asemenea, dinamici politice și de securitate în Orientul Mijlociu care ar putea avea un impact asupra traiectoriei terorismului în regiune.

Cu cât conflictul din Gaza se prelungește, cu atât poate avea un efect de radicalizare mai mare în rândul populațiilor interne din țările arabe, inclusiv în Arabia Saudită. Să presupunem că Riadul este perceput de propria sa populație, că îi abandonează pe palestinieni, pentru a continua discuțiile de normalizare cu Ierusalimul. În acest caz, nu este greu de imaginat o reacție în cadrul societății saudite, care ar declanșa o revenire la o situație similară cu perioada post-9/11, când gruparea Al-Qaeda din Peninsula Arabă (AQAP) reprezenta o amenințare teroristă internă înainte de a fi degradată și împinsă peste graniță în Yemen. Există o prăpastie tot mai mare între modul în care așa-numita „stradă arabă” - spectrul opiniei publice din lumea arabă - vede conflictul din Gaza și modul în care îl vede conducerea din Golf, care îl consideră un blocaj care împiedică progresul economic și tehnologic mai larg.

Nici Occidentul nu este ferit

Actorii extremiști violenți motivați rasial și etnic (REMVE) rămân în mare parte descentralizați, cu celule mici comunicând online, deoarece grupuri precum Divizia Atomwaffen, Baza și Mișcarea de rezistență nordică au dispărut în mare măsură din titlurile de știri. Totuși, Mișcarea Imperială Rusă (RIM) a fost revitalizată de războiul Rusiei în Ucraina, intensificând eforturile de recrutare, propagandă și antrenament paramilitar. Pe măsură ce războiul din Ucraina se apropie de cel de-al treilea an și cu întrebări legate de sprijinul financiar și militar continuu al Occidentului pentru Kiev, acest conflict ar putea produce extremiști violenți motivați de ideologia REMVE, angajată să lanseze atacuri în Occident. Extremiștii de extremă dreapta și actorii singuratici motivați de supremația albilor violentă și/sau ideologia neonazistă sunt, de asemenea, o amenințare, indivizii inspirați de teroriști, inclusiv Anders Breivik și Brenton Tarrant, rămânând o amenințare constantă pentru autoritățile care încearcă să prevină atacurile teroriste pe scară largă. Rețelele de propagandă online îi identifică adesea pe migranți ca țintă, grupurile populiste de extremă dreapta bucurându-se din nou de succes electoral în Europa, în timp ce atacurile xenofobe motivate de rasism rămân o preocupare constantă a forțelor de ordine și a serviciilor de informații.

Terorismul de tip „salad bar”, în care extremiștii aleg diferite componente ale ideologiei din tot spectrul, va rezista, de asemenea, probabil facilitat de cultura internetului, tiparele comportamentale răspândite prin imitație și forța de conectare a misoginiei, antisemitismului, teoriilor conspirației asemănătoare cu QAnon și anti-propaganda LGBTQ, care însoțesc adesea rețetele online ale extremiștilor violenți de astăzi. Adepții neo-ludismului și tehnofobii, indivizi preocupați de omniprezența tehnologiei în societatea modernă, ar putea recurge, de asemenea, la terorism, cu atacuri în creștere împotriva turnurilor celulare 5G și a țintelor asociate cu inteligența artificială. Există, de asemenea, amenințarea a ceea ce Biroul Federal de Investigații a numit terorism „de interes special” (uneori denumit terorism „cu o singură problemă”), care include o serie de cauze în principal, deși nu exclusiv, de stânga, cum ar fi cele privind drepturile animalelor și „rezistența ecologică”. Indivizii și grupurile motivate de probleme pro-viață și pro-alegere – extremiștii violenți vizând avortul – sunt, de asemenea, o preocupare în peisajul amenințărilor teroriste.

Cu ochii pe alegeri și Jocurile Olimpice

În centrul terorismului se află amenințarea violenței motivate politic, așa că va fi important să monitorizăm alegerile din 2024, când opt dintre cele mai populate zece țări din lume vor organiza scrutine, inclusiv Brazilia, India, Indonezia, Pakistan și Statele Unite. Fiecare dintre aceste țări a experimentat niveluri diferite de violență politică legată de alegeri în ultimii ani, iar în Statele Unite potențialul de terorism intern și de extremism antiguvernamental este palpabil. Există, de asemenea, evenimente de mare profil anul viitor care vor atrage multă atenție din partea celor care încearcă să facă rău, inclusiv Jocurile Olimpice de vară din 2024 de la Paris, Franța, o țintă foarte vizibilă și simbolică pentru teroriști, inclusiv pentru cei care încearcă să stăpânească tehnologiile emergente, cum ar fi dronele și armele imprimate 3-D, pentru a conduce atacuri.

Amenințarea teroristă este departe de a fi statică. Când un grup suferă eșecuri, inclusiv decapitarea conducerii, rareori îi semnalează dispariția. Din nou și din nou, aceste grupuri sunt resuscitate sau trec prin mai multe etape înainte de a reveni. Și odată cu progresele în tehnologie, comunicații și transport, structura organizațională a unui grup în sine este o variabilă mai puțin importantă decât a fost în trecut. Dar structura organizațională nu ar trebui să fie o completare, deoarece poate fi un adevărat multiplicator de forță, crescând capacitatea unui grup terorist de a lansa atacuri complexe. În timp ce Statele Unite ale Americii se îndepărtează de contraterorism și se îndreaptă către o competiție „de la egal la egal”, există mai puține resurse pentru a face față grupurilor jihadiste transnaționale și un deficit de resurse de informații disponibile pentru a evalua amenințările care apar ca niște metastaze. Resursele sunt limitate în comunitatea antiterorism din SUA, deoarece acestea și expertiza sunt realocate pentru politicile legate de China, Rusia și alte portofolii vizând marile puteri. Schimbarea a dus la deteriorarea moralului în anumite părți ale comunității de informații și a făcut mai dificilă recrutarea de talente de top pentru a se concentra pe contraterorismul, în guvern și în mediul academic. În scenariul cel mai rău, o dependență excesivă de tehnologie și de capacitățile în perspectivă de combatere a terorismului ar putea face ca Statele Unite și aliații lor să fie vulnerabili în fața unui nou atac spectaculos, în special împotriva ambasadelor și a bazelor militare din străinătate.

A prevedea unde vor apărea noi amenințări este un demers rareori linear, așa cum demonstrează chiar atacul Hamas. Pentru o parte semnificativă a comunității contraterorismului, Hamas a fost în mare parte în plan secundar în cea mai mare parte a ultimului deceniu, retrogradat în josul listei de priorități, după afiliații și grupurile de franciză aparținând Statului Islamic și Al-Qaeda, extremiștii de dreapta, cum ar fi adepții supremației albilor și neonaziști, și grupurile șiite, inclusiv Hezbollahul libanez. Nu numai că atacul terorist devastator din 7 octombrie a demonstrat o capacitate și o intenție pe care puțini credeau că Hamas le are, dar i-a determinat și pe analiștii împotriva terorismului din întreaga lume să-și reevalueze ipotezele anterioare despre înțelepciunea convențională în ceea ce privește cele mai puternice amenințări. Acesta ar trebui să fie un proces continuu, deoarece analiștii încearcă să măsoare și să evalueze o gamă largă de factori și variabile care contribuie la natura în continuă evoluție a terorismului transnațional.

Autor: Colin P. Clarke - Senior Fellow nerezident la Programul de Securitate Națională la Institutul de Cercetare în Politică Externă, director de Politică și Cercetare la The Soufan Group și Senior Research Fellow la The Soufan Center.