Premium
În anul 2015, ziua națională de 1 Decembrie a transmis o undă de șoc, după ce autoritățile l-au arestat pe Beke István, membru al comunității ”64 de Comitate”, sub acuzația că ar fi intenționat să pună o bombă la parada de 1 Decembrie. Într-un interviu acordat în presa locală, Beke István susține că toate acuzațiile sunt niște minciuni și arată că el nu a intenționat să pună nicio bombă.
FOTO: Revanșa Europei de Est: imaginea VIRALĂ pe rețelele de socializare
Săptămâna cea lungă pentru Liviu Dragnea: două momente CRUCIALE pentru viitorul politic
”Da, sunt și mă simt nevinovat! După cum cred eu, problema stă în felul în care oamenii percep noțiunea de naționalist. Extremist, fascist, rasist, xenofob, toate aceste cuvinte sunt băgate într-o singură oală, aceea de naționalist. Aș vrea să vă prezint însă un punct de vedere pe care l-am auzit chiar de la un martor la Înalta Curte, care s-a declarat naționalist. „Domnilor, dacă eu am o soție frumoasă și o iubesc, asta nu înseamnă că eu le urăsc pe celelalte femei din lume. Tot așa, dacă eu iubesc nația mea și sunt naționalist, asta nu înseamnă că am ură față de celelalte nații”, a explicat domnul respectiv, iar mie chiar mi-a plăcut ideea pentru că și eu sunt naționalist strict în acest sens”, a declarat Beke István, pentru Covasnamedia.
El continuă argumentația și arată că ”trebuie să fi dement” să pui o bombă chiar lângă statuia simbolului secuimii, lângă locul de muncă sau chiar lângă casa lui.
”Totul e o minciună! Nu există nicio convorbire compromițătoare, nu aveam gândul de a pune bomba de 1 Decembrie. La mine acasă, în oraș, între conaționalii mei, lângă statuia lui Gábor Áron – simbolul secuimii –, lângă firma mea, lângă muzeul particular al părinților? Trebuie să fii dement ca să te gândești la așa ceva! Nu mai zic să faci așa ceva. Teoria DIICOT-ului suna cam așa: „Am o problemă cu vecinul de deasupra mea și, ca să-i fac rău, pun o bombă în toaleta mea”.
Acea convorbire care este înregistrată e o convorbire de mai mult de trei ore jumate, între prieteni. În prima fază am fost șapte inși la discuție, apoi am rămas cinci. Eram toți la mine în birou. Era o convorbire pur prietenească. Nu era ședință, nu era convorbire telefonică. Din păcate, în dosar convorbirea a fost tradusă greșit, cu rea intenție și în presă a fost publicată la fel. De exemplu, când spune unul din noi că pe 10 octombrie e termenul limită de plată pentru ceva, a fost tradus din limba maghiară în română „Azi e 10 octombrie”. De aici s-a preluat data aceea falsă, fiindcă noi nu ne-am întâlnit deloc în acea dată. Apoi, vuia presa că mi-am asumat un ordin de la Szőcs Zoltán că „facem”. Or, dacă traducem corect ce spun eu pe înregistrare este „Mai vedem, mai vorbim” – și era vorba de cu totul altceva, nu de făcut bombe sau mai știu eu ce. În acele trei ore și ceva de convorbire nicăieri nu apare, nu folosim cuvântul „bombă”. Da, a fost o bombă de presă, mare de tot, care a fâsâit și a fost un fiasco total, la care au participat și surse judiciare cu declarații fără o bază legală, făcându-mă vinovat din primul moment, fără vreo prezumție de nevinovăție! Acuzația procuraturii pentru fabricarea bombei suna cam așa: că era posibil ca eu să gândesc într-un anume fel – după care au venit cu o grămadă de acuzații false, nefondate, minciuni. Dosarul este o tragi-comedie științifico-fantastică, dar din păcate eu sunt personajul principal, căruia din primul moment nu i-au fost respectate drepturi elementare, cum ar fi dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea armelor juridice etc”, mai susține Beke István.
