Premium
După valul de revoltă care a inundat spațiul public, urmare a proiectului de Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor depus la Parlament de ministrul liberal al Dezvoltării, tensiunea politică din coaliție a crescut exponențial. Asta pentru că, dincolo de impactul dezastrului economic generat de blocajul edilitar din Capitală, responsabil de aproape jumătate din deficitul bugetar, principalele subiecte din legislația propusă prezintă riscuri de neconstituționalitate, sub argumente de cele mai multe ori false sau aflate la limita realității. În condițiile în care, conform surselor noastre, textele propuse și asumate de ministrul Adrian Veștea ar fi din logica discursivă a ONG-urilor apropiate de USR și Nicușor Dan, devine suspectă susținerea lor în cadrul coaliției. Asta doar dacă nu asociem relațiile privilegiate dintre un consilier prezidențial și actualul edil general, filieră pe care se pare că încă se păstrează piatra de moară electorală atârnată de gâtul PNL.
Pentru a înțelege mizele reale din spatele acestor jocuri, am consultat mai mulți specialiști în domeniile juridic și administrativ, pe care i-am rugat să analizeze temele care au produs agitație în rândul românilor. Astfel, aceștia au verificat 4 prevederi cu risc de nelegalitate și neconstituționalitate din Codul urbanismului, arătând și discursul fals de susținere a lor:
1. Protecția spațiilor verzi.
Pentru că administrațiile locale, în frunte cu cea din București, nu au inventariat suprafețele din domeniul public având destinația de spațiu verde, se încearcă o formă de confiscare mascată, prin consemnarea în Registrul spațiilor verzi a terenurilor private. Pe lângă riscul de neconstituționalitate, care va genera un număr uriaș de procese, aglomerarea instanțelor și haos administrativ, problema spațiilor verzi riscă să rămână, la fel ca și azi, nerezolvată. Asta pentru că presupusa preocupare pe subiect este, de fapt, o știre falsă. În realitate, și în legislația actuală există prevederea ca 30% din suprafețele de teren construite să fie plantate cu spații verzi, care în cele mai multe cazuri se realizează. Rămâne ca administrația să își facă treaba și să nu mai recepționeze proiecte unde legea nu se respectă.
2. Problema predictibilității.
Fie că vorbim despre construcții majore sau de o locuință personală, schimbarea regulilor în timpul jocului, prin modificarea documentației de urbanism și anularea investiției, conduce la pagube uriașe, însemnând alungarea de pe piață a marilor jucători și falimentul personal al familiilor care și-au dorit o casă. Știrea falsă, promovată de susținătorii proiectului, este că, dacă se încalcă prevederile constituționale și se aplică retroactiv prevederile din lege, nu se va mai construi haotic. În realitate, haotic s-a construit până acum, atât din cauza corupției administrative, cât și a relei credințe a unor așa-ziși investitori. Dacă vom continua să îi gonim, prin lipsa de predictibilitate, pe dezvoltatorii serioși, vom rămâne tot cu cei certați cu legea, iar actuala stare de fapt se va perpetua.
3. Intrarea în legalitate.
Există situații în care, după ce un beneficiar a edificat o clădire, în baza autorizației de construire, cu toate actele în regulă, această autorizație să fi fost anulată, din motive neimputabile acestuia. Dincolo de latura morală, a dreptății, păgubitul va acționa în judecată autoritatea emitentă a autorizației, pentru despăgubiri, iar după ani de procese, va primi sume uriașe, din banii publici aflați în bugetul local. Falsa temă de discurs folosește aici emoția colectivă într-un mod pervers și periculos: „vom ajunge ca în Turcia” spun unii. În realitate, nimeni nu propune legalizarea clădirilor ridicate fără acte, ci dimpotrivă! Edificările fără autorizație trebuie desființate! Intrarea în legalitate trebuie făcută doar pentru cele care au respectat toate normele de siguranță, conform autorizației de construire, dar pentru care nu se poate face recepția, exclusiv din vina administrației locale, care ar vrea să pedepsească beneficiarul pentru propria incompetență.
4. Trecerea aprobării documentațiilor PUZ la sectoare.
Discursul lansat de ONG-urile ce gravitează în zona PNL-USR-PMP susține că doar la nivelul Capitalei trebuie aprobate documentațiile, pentru păstrarea unității de viziune. În realitate, unitatea de viziune se reglementează prin Planul Urbanistic General, eventual prin lăsarea competenței la CGMB pentru acele PUZ-uri din zonele protejate sau care vizează zona de confluență dintre cel puțin două sectoare. Între timp, din păcate efectele negative ale actualei stări de lucruri sunt deja binecunoscute: sistemul existent este nefuncțional, fapt dovedit de statistică: în ultimii 3 ani nu s-a aprobat nicio documentație PUZ de către Consiliul General, blocajul construcțiilor scăzând contribuția Bucureștiului la PIB cu 7%. Mai mult, se încalcă principiile constituționale ale descentralizării și autonomiei, lăsând competența pentru reglementări locale (de sector) la nivelul superior (al Capitalei).
