Transplantul hepatic, cea mai complexă intervenție chirurgicală abdominală: Cum arată viața pacientului și a donatorului după transplant

Transplantul hepatic este una dintre cele mai complexe intervenții chirurgicale, fiind singura opțiune pentru o serie de pacienți cu afecțiuni hepatice grave. Cancerul hepatic primitiv reprezintă circa 5% din indicațiile de transplant în orice program de transplant cu ficat întreg din lume. În 80% din cazuri, această afecțiune apare la pacienți cu ciroză hepatică cu virus hepatitic B, C și D, iar transplantul hepatic rezolvă nu doar problema cirozei hepatice, ci, în paralel și pe cea a afecțiunii maligne.

Centrul de Excelență în Boli Hepatice Sanador este primul centru medical privat din țară în care se desfășoară intervenții de transplant hepatic. Sub umbrela Centrului de Excelență în Boli Hepatice Sanador a fost realizat, în februarie 2020, primul transplant hepatic din sistemul privat de sănătate din România, iar un al doilea transplant hepatic a avut loc, cu succes, în luna mai. Transplantul este ultima opțiune terapeutică pentru persoanele care au complicații semnificative din cauza unei boli cronice de ficat în stadiu terminal.

„Proiectul a debutat cu tipul de transplant cu grefă recoltată de la donator viu, care de departe este operația cu cel mai ridicat grad de complexitate din cadrul operațiilor chirurgiei abdominale. Una dintre provocările chirurgicale din timpul primului transplantul hepatic a fost legată de faptul că indicația de transplant a fost un hepatocarcinom grefat pe ciroză hepatică cu virus hepatitic B și D, existând și o tromboză de venă portă extinsă care a necesitat o etapă în plus de detrombozare de venă portă, ce a adus un plus de dificultate unei operații și așa foarte dificile. În al doilea caz, am avut o variantă anatomică de arbore biliar la donator, fapt ce a dus la adaptarea tehnicii chirurgicale intraoperatorii pentru recoltarea grefei hepatice în bune condiții”, povestește dr. Dragoş Romanescu, medic primar chirurgie generală în cadrul Centrului de Excelență în Boli Hepatice Sanador, Doctor în Ştiinţe Medicale și membru al echipei de transplant.

Transplantul cu grefă de la donator în viață comportă mai multe etape. Mai întâi se face prelevarea grefei de la donator, care este apoi pregătită pe backtable de echipa medicală pentru transplant. În paralel, se face explantul ficatului bolnav, cu conservarea circulaţiei arteriale, a celei venoase și a căii biliare, urmat de transplantul propriu-zis, în care noul ficat se conectează la organismul în nevoie. De minuțiozitatea cu care este făcută fiecare din aceste etape depind rezultatele imediate și la distanță ale transplantului, explică medicul.

Când se recurge la transplant hepatic?

În România, principala etiologie a cirozelor cu indicație de transplat o reprezintă infecția cu virus hepatitic B sau infecția cu virus hepatitic B și D, urmată apoi de infecția cu virus hepatitic C. Însă au indicație de transplant și celelalte ciroze: ciroza autoimună, ciroza alcoolică, ciroza  criptogenetică, ciroza biliară primitivă și colangita sclerozantă primitivă.

De asemenea, au indicație de transplant și anumite boli metabolice, precum steatohepatitele sau boli metabolice ereditare (Boala Wilson, hipercolesterolemia familială, hemocromatoza), boli vasculare hepatice (Sindromul Budd-Chiari) și, nu în ultimul rând, cancerul hepatic primitiv (hepato- si colangiocarcinomul) și metastatic (metastazele  hepatice de la cancer neuroendocrin).

Transplantul cu grefă recoltată de la donator viu

„România ocupă un loc fruntaș în această regiune a Europei din punct de vedere al transplanturilor living related efectuate. Există o experiență bună în astfel de transplant. Suntem la început de proiect, însă rezultatele bune ale celor 2 transplanturi efectuate reprezintă un start bun al unui program național de transplant în spitalul privat, ceea ce vine în sprijinul pacienților aflați pe lista de așteptare pentru grefă recoltată de la donator cadaveric, știut fiind faptul că încă există o mortalitate mare pe lista de așteptare, datorită penuriei de organe donate”, precizează dr. Dragoș Romanescu.

Transplantul cu grefă de la donator viu, cunoscut și ca transplant „living related”, presupune compatibilitate în sistemul grup RH cu donatorul. Un posibil donator compatibil grup RH trebuie să aibă o vârstă între 18 și 65 de ani, să aibă o serologie negativă pentru virusul hepatitic, o steatoză hepatică sub 20% și un Indice de Masă Corporală sub 28.

Pe baza evaluărilor imagistice prin Angio CT și Colangio RMN, medicii își pot face planul de atac: văd variantele anatomice ale vascularizației hepatice și de arbore biliar cu importanță în recoltarea grefei și în transplantul propriu-zis și calculează volumul total al ficatului donatorului și procentul segmentului de ficat pe care vor să îl recolteze. În tot acest proces medicii au în vedere faptul că donatorul trebuie să rămână cu cel puțin 30% din volumul ficatului, arată chirurgul.

Pe de altă parte, grefa recoltată trebuie să fie suficientă primitorului, astfel încât raportul dintre masa grefei și masa totală a primitorului să fie de 0,81%. Raportul crește în cazul în care primitorul are o ciroză avansată și gradul de hipertensiune portală este mai mare.

Cum arată viața pacientului și a donatorului după intervenție?

Transplantul hepatic nu este o intervenție lipsită de riscuri, însă reprezintă singura șansă la o viață normală pentru acești pacienți. După transplant pot apărea complicații, inclusiv recăderile de boala pentru care s-a realizat intervenția sau apariția neoplaziilor. De aceea, monitorizarea post transplant este extinsă, acești pacienți fiind evaluați mai întâi săptămânal (până la 3 luni după intervenție), apoi lunar (până la 6 luni după intervenție) și o dată la 3 luni până la 2 ani post transplant. În primii doi ani, ei trebuie să evite stresul fizic și psihic, pentru a proteja ficatul. După acest prag de 2 ani, pot să ducă o viață cvasinormală.

În ceea ce privește donatorul, acesta trebuie să știe că ficatul are nevoie de 3-6 luni pentru a se regenera. Drept urmare, în acest interval va trebuie să urmeze un regim de viață special, cu stres fizic și psihic limitat, și controale periodice (analize de sânge și ecografii). Pot apărea în această perioadă simptome ca balonare postprandială, oboseală musculară și fatigabilitate. Odată realizată regenerarea ficatului, după 6 luni, regimul de viață va fi apropiat de normal, iar donatorii pot face chiar și sporturi de performanță.

Realizarea transplantului hepatic într-un centru privat este un proiect de amploare. Centrul de Excelență în Boli Hepatice dispune de o echipă medicală cu expertiză vastă în urmărirea și tratarea afecțiunilor hepatice și a transplantului hepatic, din care fac parte chirurgi, hepatologi, gastroenterologi și imagiști. În plus, centrul este integrat într-un spital clinic cu multiple facilități care pot să rezolve orice complicație atât pre cât și post transplant, într-un timp optim. Spitalul dispune de o echipă chirurgicală competentă în chirurgia mare hepato-bilio-pancreatică și de transplant hepatic, de o echipă de anestezie și terapie intensivă cu expertiză în rezolvarea unor cazuri complexe și de un centru de imagistică și radiologie disponibil Non Stop. Acestea sunt o parte dintre atuurile Centrului de Excelență în Boli Hepatice Sanador, care au dus la o creștere a adresabilității pacienților cu afecțiuni hepatice.