Premium
Orientul Mijlociu are un nou produs de bază: uleiul de măsline.
În Tunisia, prețul unui kilogram de ulei extra virgin a crescut cu peste 100% față de anul trecut, iar în Turcia cererea de ulei de măsline în vrac este atât de mare încât guvernul tocmai a introdus o taxă de 0,20 cenți pentru fiecare kilogram exportat în străinătate.
Piața este atât de strânsă încât chiar și micii producători, cum ar fi cei din Liban, înregistrează o cerere fără precedent pentru uleiul lor de măsline. La începutul acestei luni, o companie spaniolă a sosit în această țară mediteraneană afectată de criză și a cumpărat toate rezervele locale de vânzare cu ridicata, ceea ce a provocat îngrijorări cu privire la penuria de ulei de măsline pentru exporturile de marcă proprie ale Libanului.
"Dacă aș avea astăzi o comandă mare venită din SUA sau Europa, nu aș putea să o onorez. Spaniolii au golit Libanul de ulei de măsline", a declarat pentru Middle East Eye Christian Kamel, director de proiect la Fair Trade Lebanon.
Temperaturile în creștere în sudul Europei fac ca prețurile să explodeze. Spania - unde se produce jumătate din uleiul de măsline din lume - suferă de o secetă acută. A produs doar 620.000 de tone în timpul recoltei din 2022-23, în scădere față de cele 1,5 milioane de tone pe care le produce în mod normal.
Producătorii europeni au apelat deja la Tunisia, cel mai mare producător de ulei de măsline din lumea arabă, pentru a umple golul.
Tunisia vinde 90 la sută din uleiul său de măsline în vrac către producători de mare greutate precum Spania și Italia. Acolo este amestecat cu alt ulei și vândut în străinătate sub etichete italiene sau spaniole.
Producțiile din recolta 2022-2023 au fost scăzute în comparație cu standardele istorice, dar piața strânsă a susținut veniturile din exporturi, care au crescut cu aproximativ 37%. Se estimează că exporturile vor crește cu 30 la sută, până la 200.000 de tone metrice pentru recolta de toamnă 2023-24, față de 155.000 de tone metrice anul trecut.
"Soiurile tunisiene [de măslini] sunt mai rezistente la secetă în comparație cu cele spaniole", a declarat Fahd Ben Ameur, director de marketing al exportatorului tunisian de ulei de măsline, Bulla Regia, pentru MEE.
Dar, în condițiile în care Europa se coace sub un val de căldură record, iar recolta de toamnă este la doar câteva luni distanță, cresc temerile legate de o penurie globală de ulei de măsline.
"În octombrie și noiembrie, am putea asista la o penurie totală de ulei de măsline spaniol. De aceea, aceste companii merg în altă parte în regiune. Ele caută ulei de măsline oriunde îl pot găsi", a declarat pentru MEE Kyle Holland, analist de semințe oleaginoase și uleiuri vegetale la firma de date despre mărfuri, Mintec.
"Lipsa producției din Spania a deschis o mulțime de oportunități pentru alți jucători", a spus Holland.
„Europa are nevoie de irigații și noi nu”
Întoarcerea către Liban pentru aprovizionarea în vrac arată cât de disperate sunt vremurile. Plantațiile de măslini reprezintă aproximativ 23 la sută din totalul terenurilor agricole din Liban, dar, spre deosebire de Tunisia, producția tinde să provină de la ferme mai mici, deținute de familii. În 2021-2022, Libanul a produs doar 15.000 de tone de ulei de măsline.
Dar recolta Libanului nu a fost afectată de condițiile de secetă care au lovit restul Mediteranei. "Specia pe care o avem în Liban este foarte rezistentă. Este adaptată la schimbările climatice", a declarat pentru MEE Assaad Saadeh, un cultivator din a patra generație, care conduce ferma de măsline Maison Mazak Olive din Chabtine, Liban.
Saadeh a început să exporte uleiul de măsline al familiei sale în urmă cu trei ani, Emiratele Arabe Unite devenind principala sa piață.
Libanul se află în mijlocul unei prăbușiri economice, moneda sa pierzând 95% din valoarea sa în raport cu dolarul. Țara este afectată de pene de curent, iar infrastructura sa se prăbușește. Criza a făcut să crească costurile de îmbuteliere și de producție, a spus Saadeh, dar el are un avantaj: "Europa are nevoie de irigații, iar noi nu avem nevoie".
Mazak își vinde sticla de 75 ml de ulei de măsline extravirgin în Dubai cu aproximativ 20 de dolari. Saadeh spune că cumpărătorii pot găsi în continuare o alternativă spaniolă amestecată cu diferite uleiuri de măsline cu 40 la sută mai ieftine, dar crede că diferența de preț se va reduce. "Nu a trebuit să creștem deloc prețurile de vânzare cu amănuntul în ultimele trei luni".
"Există o oportunitate pentru noi, deoarece costurile noastre rămân aceleași, iar prețurile spaniole sunt mai mari."
„Europa are nevoie de noi”
Libanul aparține unei regiuni cunoscute sub numele de Levant, sau Bilad al-Sham în arabă, care include, Siria, Iordania, Palestina și Israel. Industria siriană a uleiului de măsline a fost clasată pe locul patru în lume înainte de războiul său civil, iar o parte din recolta sa - Siria a produs 143,000 tone metrice de ulei de măsline în 2020-2021 - continuă să fie vândută în Turcia, spun cultivatorii regionali pentru MEE.
Dar puține dintre celelalte țări arabe din Levant au reușit să își croiască o amprentă de export pe piețele dezvoltate, în ciuda faptului că produc ulei de măsline de mii de ani. Cele mai multe ferme sunt conduse de familii și nu dispun de economii importante pentru a concura cu Tunisia sau Spania. De asemenea, nu au atractivitatea mărcii pentru a se confrunta cu țări precum Grecia sau Italia.
Același lucru este valabil și pentru exportatorii de ulei de măsline din Turcia, care s-au bucurat anul trecut de o recoltă record, producția de ulei atingând aproximativ 420.000 de tone.
"Când îmi trimit uleiul de măsline în străinătate, știu că trebuie să pun produsul meu la un preț mai competitiv pe raft. Marjele mele de profit vor rămâne sub nivelul Greciei sau Italiei", a declarat pentru MEE Duygu Ozerson Elakdar, care deține 60,000 de măslini în provincia Izmir.
Ea a văzut, de asemenea, cum a crescut cererea pentru produsul turcesc în vrac.
"Toți europenii vin aici să cumpere în vrac. Știm că în Europa nu mai sunt măsline în pomi acum. Menținem prețurile la cel mai înalt nivel pentru că ei trebuie să cumpere de la noi", a spus Elakdar, al cărei ulei de măsline cu eticheta Hic este vândut în magazinele Whole Foods din SUA.
Prețul pentru un kilogram de ulei de măsline turcesc a crescut de peste două ori de la începutul anului, prețurile din iulie ajungând la 185 de lire turcești pe kilogram (6,88 dolari), a declarat Elakdar.
"Uleiul de măsline a devenit aur".
„Uneori Allah îți zâmbește”
Prețurile galopante vin în momentul perfect pentru producătorii iordanieni, unde un consorțiu format din patru ferme importante - dintre care una este deținută de regele Abdullah al II-lea - intenționează să lanseze o marcă privată în SUA.
"Uleiul de măsline iordanian se vinde la un preț foarte mare. Este în întregime premium. Așa că, în mod cert, scăderea cantităților în Europa reprezintă un avantaj pentru Iordania. Este grozav pentru noi, deoarece țintim spre raftul de sus. Uneori Allah îți zâmbește pur și simplu".
Nidal Samain, care deține fermele Aljood din Iordania și este unul dintre cei mai importanți experți în ulei de măsline din regiune, spune că industria iordaniană a uleiului de măsline este bine plasată pentru a profita de schimbările climatice. Țara este una dintre cele mai sărace în apă din lume.
Măslinul local Nabali este "perfect pentru condiții de secetă. El se dezvoltă în deșert", a declarat Samain pentru MEE. "Uleiul de măsline de cea mai bună calitate din toată Iordania este produs în deșert, fără udare".
Orice boom al exporturilor de ulei de măsline va fi probabil un rar punct luminos pentru țările ale căror economii sunt în dificultate. Iordania se confruntă cu un șomaj foarte ridicat și se susține practic cu ajutorul SUA. Între timp, Turcia se confruntă cu o criză monetară și cu o inflație care se apropie de 40 %.
"Avem hiperinflație, așa că uleiul de măsline turcesc este ieftin la nivel global în comparație cu alți producători", a spus Elakdar. "Dar nu vedem o creștere mare a marjei de profit. Producătorii se luptă să țină pasul cu devalorizarea lirei."
De asemenea, guvernul turc caută să își sporească visteria și să încurajeze mai multe exporturi de marcă privată pe fondul freneziei de cumpărare.
Elakdar a sprijinit noua taxă pe exporturile de ulei de măsline în vrac, adăugând că dorește să stimuleze vânzările în străinătate ale mărcii sale private pe această piață fierbinte.
"În momentul de față, 70 la sută din vânzări sunt locale și 30 la export. Scopul meu este să schimb acest lucru".
"În Iordania, înotăm în ulei de măsline. Hummusul este pur și simplu îmbibat în el", a declarat pentru MEE Adnan Khodari, un exportator iordanian de produse alimentare care ajută consorțiul să intre pe piața americană.
Producția medie a Iordaniei este mică, de aproximativ 25.000 de tone pe an, iar cea mai mare parte este consumată pe piața internă. Khodari spune că consorțiul, care a primit deja precomenzi pentru 50.000 de sticle pentru recolta de anul viitor, își propune să comercializeze surplusul de 3.000-5.000 de tone rămas în Occident.
