Cei doi meşteri olari care au mai rămas în comuna Vlădeşti, Eugen şi Violeta Pătru, sunt propuşi să devină tezaure umane vii, o recunoaştere binemeritată pentru această familie care de câţiva ani menţine singură o tradiţie pe cât de veche pe atât de rară în România - ceramica albă dacică.
În judeţul Vâlcea, olăritul este de mulţi ani ridicat la rang de artă şi parte esenţială a patrimoniului cultural imaterial românesc, iar centre precum Horezu, Lungeşti sau Vlădeşti sunt repere importante pe harta ceramicii din România. Cu excepţia zonei Horezu, unde ceramica tradiţională a înflorit în ultimul deceniu, în celelalte localităţi din judeţ acest meşteşug a început însă încet, încet să se piardă, odată cu vechii meşterii, potrivit Agerpres.
Este şi cazul comunei Vlădeşti, care pe vremuri era un important centrul de olărit al judeţul Vâlcea. Din zecile de familii, câte erau la mijlocul secolului trecut, acum a mai rămas doar una singură care mai face oale în mod tradiţional, după tehnici folosite încă de pe vremea dacilor şi care nu se mai regăsesc în niciun alt centru din ţară.
Pe soţii Eugen şi Violeta Pătru i-am întâlnit în sfârşit de săptămână la "Cocoşul de Hurez", marea sărbătoare a ceramicii româneşti de la Horezu, unde sunt nelipsiţi an de an. Printre standurile zecilor de olari veniţi din toată ţara, al lor se remarcă imediat. Ceramica lor e unică în tot târgul şi se distinge atât prin culoarea albă a vaselor, cât şi prin simplitatea decorului de pe ele.
"Faţă de ceramica de Horezu, de exemplu, la cea de Vlădeşti diferă total tehnica de lucru. Noi ne mândrim cu ceramica noastră albă, tradiţională, ceramica angobată. În plus nu are nimic, are doar ceva diferit. Avem un decor mult mai simplu, folosim numai motive tradiţionale - spirala, brăduţul, valul - care reprezintă tot ce e necesar, esenţial pentru o viaţă terestră", explică meşterul Eugen Pătru.
Aspectul caracteristic ceramicii de Vlădeşti este obţinut prin tehnica specifică acestui centru, de a "scălda" vasele în caolin (humă albă), ulterior vasele fiind ornamentate cu smalţ sau glazură. Un alt element specific ceramicii de Vlădeşti este şi lutul folosit, care, spre deosebire de alte zone, are o compoziţie ce îi dă o rezistenţă mai mare la ardere, astfel că vasele pot fi folosite fără teama că puse direct pe flacără ar putea crăpa.
"Lutul îl luăm din malurile noastre. Se găseşte sub formă de filon. Trebuie să ştii să-l găseşti şi să-l alegi, să-l sapi, să-l duci acasă pe perioada de vară, toamna. Pe perioada de iarnă îl udăm să degere şi prin îngheţ şi dezgheţ devine mult mai uşor de prelucrat. Noi ni-l preparăm, îl băgăm la malaxoare. Bine, avem tehnici rudimentare, tradiţionale, nu-l facem barbotină să-l strecurăm. Cât de cât am moştenit şi tradiţia acesta cu prelucrarea lutului şi încercăm să menţinem tradiţia din moşi-strămoşi", continuă ceramistul.
Electrician de meserie, Eugen Pătru spune că s-a apucat de olărit tocmai pentru că meşterii ceramişti locali au dispărut. A învăţat tainele acestui meşteşug de la socrul său, Dumitru Schiopu, unul dintre cei mai renumiţi olari ai Vâlcii, care l-a deprins la rândul lui de la tatăl şi unchii săi şi chiar a avut o contribuţie deosebită atât la păstrarea liniei tradiţionale a ceramicii locale, cât şi la îmbogăţirea ei prin adăugarea de compoziţii inspirate din realităţile cotidiene. Astfel, pe lângă oale, ulcele, căni şi ulcioare în culoarea albă, familia Pătru realizează acum şi diferite obiecte de uz casnic şi figurine din lut colorat, la fel de apreciate şi căutate de cunoscători. Au deschis chiar şi o şcoală de olărit, unde cei tineri din localitate să poată învăţa să lucreze lutul în mod tradiţional. Lipsa unor resurse care să-i motiveze însă i-a determinat pe mulţi dintre cei care au trecut prin atelierul de la Vlădeşti să se îndrepte către alte meserii mai bănoase.
"Avem băieţii noştri, care ştiu să lucreze foarte bine, dar ei fiind tineri, cu familie, cu copii, au nevoie de bani şi au alte joburi care sunt plătite mult mai bine decât dacă ar practica olăritul. Ştiu să facă şi e o alternativă pentru viitor. Alţii nu avem... E cam dificil să înveţi şi în primul rând să te apuci de o meserie din asta nouă. Trebuie să faci investiţii, trebuie un timp oarecare să înveţi şi în perioada aceasta totul se învârte în jurul banului. Avem un atelier de olărit la Vlădeşti în cadrul Căminului Cultural. Am învăţat copii de la Şcoala Generală din Vlădeşti, dar până în clasa a VIII-a. După ce îi formezi până într-a opta, pleacă şi nu se mai întâlnesc cu roata olarului", spune meşterul olar din Vlădeşti.
Ceramica de Vlădeşti este însă căutată, adaugă ceramistul, care vede un viitor pentru acest meşteşug doar dacă se vor găsi şi soluţiile pentru a-i ajuta financiar pe cei tineri.
"Exact cum avem noi un decor - valul - care reprezintă urcuşurile şi coborâşurile în viaţă, aşa e şi cu ceramica. Sunt urcuşuri, unde ceramica se caută şi sunt şi coborâşuri, unde te duce aproape spre zero. Acela este momentul nefast pentru un olar, când nu mai are vânzare şi nu mai are din ce trăi. La Vlădeşti, în timpul războiului şi după război erau vreo 60-70 de familii care lucrau ceramică. Apoi a venit industrializarea aceasta forţată - combinate, fabrici - şi au fost nevoiţi să renunţe la prelucrarea lutului, la olărit, pentru că era mult mai bine plătit un loc de muncă într-o fabrică. Era un loc stabil, ieşeau cu o vechime, ieşeau cu pensii, pe când cu olăritul dacă nu îţi plăteşti dările către stat, nu ai nici pensie, nici asigurări sociale, de sănătate... nimic. Dacă s-ar găsi o organizaţie, un departament, care să îi sprijine în perioada în care învaţă şi să-i ajute cu investiţiile de la început, s-ar putea să se găsească unul, doi, trei, cinci care să se apuce de olărit, dar aşa singuri, pe cont propriu, nu cred că vor face nimic, pentru că şi noi suntem impozitaţi exact ca un comerciant. Ne iau 10% din profit. Deci, părerea mea e că ar trebui ajutaţi cumva tinerii", adaugă ceramistul vâlcean.
Fiind singurii olari din ţară care mai fac acest tip de ceramică, cei doi olari din Vlădeşti au fost propuşi anul acesta de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea la titlul de "Tezaur uman viu" şi urmează să afle luna aceasta dacă au reuşit sau nu să convingă Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Ministerul Culturii că au parcurs toate etapele de realizare a ceramicii tradiţionale şi că duc cu adevărat mai departe acest meşteşug ancestral.
În prezent, singurul tezaur uman viu în acest meşteşug din Vâlcea este ceramistul horezean Sorin Giubega, care a primit această recunoaştere în 2022, la aniversarea unui deceniu de când tehnica de prelucrare a ceramicii de Horezu a fost inclusă în patrimonial imaterial UNESCO.
Comentează