Premium
Sunt mulți oameni care-și zic sau așteaptă să fie recunoscuți ca intelectuali publici, ceea ce implică o anumită responsabilitate față de România. Însă, la o privire atentă, pe parcursul anilor, realizezi că-și poartă în spinare doar propriile interese, că sunt constant oportuniști. "La noi, numai curul se schimbă - limbile rămân aceleași!", nota I.D. Sârbu că i s-ar fi spus lui Petru Groza despre personaje de acest soi. E plină mass-media de ele, precum intestinele de carbohidrați. Zoe Petre e la antipod, un model pentru ceea ce trebuie să fie un intelectual într-o societate dezaxată. Toamna căpitanului, volumul apărut la editura Adenium, dacă mai era nevoie, demonstrează încă o dată acest lucru. Zoe Petre trezeşte reacţii puternice, îndeosebi antagonice, ori e iubită, ori e urâtă, nu trece neobservată.
Opul reuneşte scrierile din ultimii ani ale autoarei, publicate iniţial în ziarul Ziua şi pe blogul personal. Per ansamblu, cartea se susţine atât prin constanţa gândirii, am în vedere inapetenţa pentru compromisurile de înrădăcinate în societatea românească, cât şi prin stilul ce dovedeşte reale calităţi literare, uneori hâtru, alteori doct. Citind-o, constaţi că materialele se leagă firesc, rotund, nu rămâi cu impresia unei culegeri de articole luate la întâmplare.
Toamna căpitanului este o descriere necruţătoare a ultimilor ani ai regimului Băsescu, „piratul de pe Biruinţa”, cum îl numeşte Z.P. Sunt luaţi la analizat, pe lângă T.B.- care este personajul principal - şi acoliţii lui, „martorii lui Băsescu”, de la Emil Boc şi Elena Udrea până la Sebastian Lăzăroiu şi Cristian Preda. Într-un loc, se sugerează că fostul preşedinte este un sociopat, ceea ce e de domeniul evidenţei, fără sa ai studii medicale, cred.
Zoe Petre mi-a declarat într-un interviu de ce nu l-a acceptat şi nu-l acceptă pe Traian Băsescu : “(…) am și acum trei mari obiecții față de modul în care a exercitat Traian Băsescu cea mai înaltă magistratură a statului român: perseverența în a suscita cât mai multe conflicte în societate și atitudinea constant insultătoare față de oricine îl contraria; pretenția de a lupta contra comunismului și a fostei securități din partea cuiva bănuit și de grave acte de corupție, și de legături cu fosta securitate; în fine, instituirea de facto a unui regim “putinist”, în care guvernul este votat de parlament, dar nu răspunde decât în fața președintelui țării. În ce privește politicile concepute și puse în operă de Traian Băsescu, voi enunța altele trei, pentru simetrie: nu am acceptat încercarea de a impune o legislație care conceda serviciilor de informații drepturi inacceptabile într-o democrație, inclusiv dreptul de a ancheta; nu am acceptat politica nediscriminată de austeritate, care a lovit direct în serviciile publice, și nici corolarul acesteia, un darwinism socio-politic anti-european și anti-democratic.”
Sunt mândru că am semnat, în 2012, scrisoarea deschisă iniţiată de autoare către Uniunea Europeană, cu ocazia referendumului de demitere a lui Băsescu, ceea ce a prilejuit să ne cunoaştem mai bine.
Cartea profesoarei Zoe Petre este o lectură obligatorie pentru interesaţii de fenomenul politic. Dar ar trebui să fie şi pentru oamenii obişnuiţi, ca să se deprindă să voteze cu capul, nu cu picioarele.
