Unii dintre ultimii dinozauri din lume erau sănătoşi şi prosperau până în ziua în care au fost anihilaţi de impactul planetei cu un asteroid de mari dimensiuni, conform unui nou studiu asupra unei serii de fosile descoperite în New Mexico, publicat joi în revista Science, transmite vineri Live Science.
Oamenii de ştiinţă au dezbătut timp de decenii dacă dinozaurii non-aviari erau în declin înainte ca un asteroid masiv să lovească Peninsula Yucatan din Mexic la sfârşitul perioadei Cretacice (acum 66 de milioane de ani). Noul studiu confirmă ipoteza anterioară conform căreia dinozaurii au dispărut în plină perioadă de glorie şi ar fi putut continua să fie prezenţi pe Terra dacă nu s-ar fi produs impactul cu acel asteroid, scrie Agerpres.
Cercetătorii au datat roci din situl fosilier Naashoibito Member din New Mexico, care a conservat un bogat ecosistem cretacic, care găzduieşte o varietate de dinozauri, inclusiv sauropodul cu gât lung de 21 de metri, cunoscut sub numele de Alamosaurus, precum şi tiranozauri carnivori, dinozauri cu coarne şi dinozauri cu cioc de raţă. Datarea a dezvăluit că acest ecosistem exista chiar înainte de impactul asteroidului care a produs craterul Chicxulub, ceea ce sugerează că ultimii dinozauri din New Mexico se descurcau bine înainte ca roca spaţială gigantică să aducă moartea din cer.
"Cel puţin înainte de evenimentul de extincţie în masă, se pare că (dinozaurii) prosperau", a declarat pentru Live Science într-un e-mail autorul principal al studiului, Andrew Flynn, profesor asistent în cadrul Departamentului de Ştiinţe Geologice de la Universitatea de Stat din New Mexico. "Există o faună diversă de dinozauri în statul Nasshoibito din New Mexico, aşa că populaţia de dinozauri pare a fi sănătoasă."
Asteroidul a declanşat un eveniment de extincţie în masă în care aproximativ 75% din speciile de animale au dispărut, inclusiv toţi dinozaurii, cu excepţia păsărilor. Anterior, unele cercetări au sugerat că diversitatea dinozaurilor a scăzut ca parte a unui declin în epoca Maastrichtiană (acum 72,1 milioane - 66 milioane de ani) din Cretacic, factorii de mediu precum schimbările climatice făcând dinozaurii mai vulnerabili la catastrofe. Dar această perspectivă nu este unanimă, existând şi cercetători care sunt de părere că asteroidul a întrerupt o perioadă de prosperitate pentru dinozauri.
O mare parte din ceea ce ştiu oamenii de ştiinţă despre limita Cretacic-Paleogen (K-Pg) - rocile care marchează sfârşitul perioadei Cretacic - provine din formaţiuni precum Hell Creek şi Fort Union din nordul Marilor Câmpii din SUA, ceea ce înseamnă că există multă incertitudine cu privire la ceea ce se întâmpla în alte părţi.
Paleontologii ştiau că în situl fosilier Naashoibito Member au fost prezenţi ultimii dinozauri non-aviari cunoscuţi din New Mexico, dar vârsta precisă a acestor fosile a fost subiect de dezbatere. În noul studiu, cercetătorii au căutat să rezolve această incertitudine combinând două metode de datare a rocilor.
"Am vrut să obţinem două modalităţi diferite şi independente de a determina vârsta rocilor", a spus Flynn.
Prima dintre aceste metode a implicat măsurarea dezintegrării radioactive a izotopilor de argon. A doua a folosit câmpurile magnetice - câmpul magnetic al Pământului oscilează între o stare "normală", când nordul magnetic este nord (cum este astăzi), şi o stare inversată, când nordul magnetic este sud. Cercetătorii ştiu când au avut loc aceste schimbări de-a lungul istoriei Pământului, aşa că, prin măsurarea direcţiei polilor magnetici din roci, pot deduce vârsta lor.
Metodele de datare au plasat fosilele din situl Naashoibito Member între aproximativ 66,4 milioane şi 66 de milioane de ani în urmă - ceea ce înseamnă că dinozaurii de acolo au trăit într-o marjă de până la aproximativ 340.000 de ani înainte de impactul asteroidului. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că dinozaurii din New Mexico erau unici, sugerând că vestul Americii de Nord avea zone distincte de diversitate a dinozaurilor.
"Aceste estimări revizuite ale diversităţii dinozaurilor din etapa cretacică Maastrichtian încă nu se potrivesc cu abundenţa din etapa Campanian precedentă - aparentul zenit al diversificării dinozaurilor în America de Nord", a scris Lindsay Zanno, paleontolog la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, care nu a fost implicată în studiu, într-un punct de vedere publicat în Science. "Cu toate acestea, estimările actuale ale biodiversităţii din Maastrichtian sunt încă mai mari decât cele pentru majoritatea celorlalte etape Cretacice târzii", a adăugat ea.
Comentează