Ion Cristoiu a făcut, pe blog-ul său, o analiză amplă a relației lui Donald Trump cu presa internațională, la doar câteva zile după victoria magnatului american în fața lui Hillary Clinton. "Profesiunea de credință a lui Donald Trump: Mă folosesc de presă în același fel în care presa se folosește de mine: pentru a atrage atenția.", a spus jurnalistul.
"Niciuna dintre relațiile lui Donald Trump n-a fost și nu este atît de controversată precum cea cu Presa. Cu Presa politică, după cum precizează președintele ales ori de cîte ori trebuie să se exprime despre Media. Cu Presa financiară – adaugă el imediat, am relații excelente, caracterizate prin respect reciproc.
Citind cît de cît despre Donald Trump, aș putea trînti un comentariu despre nu atît controversata, cît mai ales complicata sa relație cu Presa politică. Așa cum am făcut de atîtea ori cînd a venit vorba de informarea corectă a cititorilor mei, voi convoca Documentul. Cel mai important document mi se pare capitolul 2 al cărții sale Great Again: How to Fix Our Crippled America (Din nou măreață: Cum să punem la punct America noastră paralizată). Sunt convins că, inteligent și lucid cum e, cititorul acestui blog va trage concluziile corecte despre Războiul dintre Donald Trump și Presa politică.
Capitolul 2. Mass-media noastră politică „imparțială”
O perioadă îndelungată am fost omul pe care mass-media i-a plăcut să-l urască.
Nu mi-a luat mult timp pentru a afla cum cât de necinstită poate fi media politică. La prima dezbatere republicană, jurnalista de la Fox, Megyn Kelly, și-a manifestat clar ostilitatea față de mine. Și, desigur, la a doua dezbatere, aproape toata lumea m-a atacat, deoarece majoritatea procentajelor lor din sondaje se scufundau, în timp ce ale mele erau în creștere.
Sunt, probabil, o persoană controversată. Spun ce gândesc. Nu aștept să aud ce are de spus cel ce face sondajele, pentru că eu nu folosesc persoane care fac sondaje de opinie. Mass-media adoră sinceritatea mea. Ei știu că nu am de gând să mă eschivez sau să ignor întrebările lor. Nu am nici o problemă să spun lucrurilor pe nume. Aceste dezbateri prezidențiale, în mod normal, ar fi atras câteva milioane de telespectatori, dar în prima noapte am avut 24 de milioane de persoane care au deschis televizorul, iar a doua dezbatere a atras un număr similar. Acestea au fost cele mai mari audiențe din istoria Fox News și CNN, mai mari decât cele de la finala NBA, World Series, și decît cele mai multe retransmisii din Liga de fotbal american (NFL).
Citește și: Prima mișcare a lui Donald Trump ca președinte: La ce a RENUNȚAT liderul de la Casa Albă
De ce credeți că oamenii au deschis televizorul? Pentru a auzi întrebările urâte? Pentru a urmări o bandă de politicieni sforțîndu-se să pretindă că sunt din afara sistemului (așa cum sunt eu cu adevărat) astfel încât să poată avea mai mult succes? Adevărul este că eu le dau oamenilor ceea ce au nevoie și merită să audă – exact ceea ce nu obțin de la politicieni profesioniști: Adevărul cu a mare. Țara noastră este o harababură chiar acum și nu avem timp să pretindem altceva. Nu avem timp de pierdut pentru a fi corecți politic.
Îi ascultați pe politicienii și este ca și cum aceștia vorbesc dintr-un scenariu intitulat „Cât de plictisitor pot fi cu adevărat?” A le urmări pe unele dintre aceste persoane în timp ce sunt intervievate e la fel de pasionant ca și cum ai aștepta să se usuce vopseaua. Le este atât de frică să nu se încurce în propriile lor cuvinte, terifiate că vor spune ceva care nu e în textul scris dinainte sau să deraieze de la mesaj – aceasta e formula pe care o folosesc, „să deraieze de la mesaj”- că sunt paralizate verbal. Vor face tot ce vor putea pentru a evita să răspundă la o întrebare – iar media joacă acest joc cu ei.
Obiectivul acestui joc este să apară gânditori în timp ce încă mai arată ca un tip (sau tipă) normal, cu care ar fi plăcut să bei o bere. Cei ce fac sondaje de opinie le spun cum să placă la toată lumea, fără a supăra pe nimeni. Aceiași politicieni care promit cu siguranță că vor să le țină piept dușmanilor noștri nu știu să răspundă direct și franc reporterilor. Nu joc acest joc, pentru că eu sunt un om de afaceri de mare succes și am mintea setată asupra faptului că această țară are nevoie să iasă singură din adâncul tuturor problemelor noastre și a celor 19 miliarde de dolari ce le datorăm.
La prima dezbatere, am răspuns unei întrebări dușmănoase a lui Megyn Kelly la întrebarea adversă spunându-i, „Cred că problema cea mare pe care această țară o are este aceea de a fi politically correct. Am fost provocat de atât de mulți oameni, că n-am avut timp să fiu corect politic. Și, ca să fiu sincer cu tine, nici această țară nu mai are timp. Această țară are necazuri mari. Nu mai câștigăm. Pierdem în fața Chinei. Pierdem în fața Mexicului, atât în comerț cât și la frontieră. Pierdem în fața Rusiei, a Iranului și a Arabiei Saudite”.
Nu mă laud când spun că sunt un câștigător. Am experiență în a câștiga. Asta e ceea ce se cheamă leadership. Asta înseamnă că oamenii mă vor urma și vor fi inspirați de ceea ce fac. De unde știu? Am fost un lider întreaga mea viață. Mii dintre angajați mei știu că-mi țin cuvîntul și că-i voi ajuta să fie la înălțimea situației. Uneori pot fi modest, injectând un pic de umor, amuzîndu-mă sau chiar glumind. Ne simțim bine. Spun ceea ce gîndesc, și toți cei ce mă cunosc într-adevăr apreciază asta. Întregul format al dezbaterii a mers bine pentru mine. Poporul american este inteligent și și-a dat seama destul de repede care au fost motivele reale care fac să se intensifice atacurile personale împotriva mea. Dintr-o lovitură am obținut mai multe minute, o acoperire mai multă pe prima pagină, mai multe solicitări pentru interviuri decât oricine altcineva – și cel mai important pentru America – ocazia de a vorbi direct cu oamenii.
Există mulți reporteri pentru care am mult respect, mai ales în mass-media financiară. Când jurnaliștii financiari îți iau un interviu, știu ce fac, și-ți pun întrebări directe, care pot oferi informații importante pentru publicul lor. Sunt bani în joc și ei nu joacă același jocuri stupide „de-a prinselea” așa cum face mass-media politică. Nu își pot permite asta.
Nu mă deranjează să fiu atacat. Mă folosesc de presă în același fel în care presa se folosește de mine: pentru a atrage atenția. Odată ce am această atenție, depinde de mine să o folosesc în avantajul meu. Am învățat cu mult timp în urmă că, dacă nu ți-e frică să vorbești liber și onest, jurnaliștii vor scrie despre tine sau te vor ruga să vii în emisiunile lor. Dacă faci lucrurile un pic diferit, dacă spui lucruri șocante și dacă ripostezi, ei te adoră. Așa că, uneori, fac comentarii scandaloase și le dau ceea ce ei așteaptă- telespectatori și cititori – pur și simplu pentru a demonstra o idee.
Mulți oameni cred că fac bine cu presa. Poate că fac, uneori, dar cine crede că mă pot folosi de presă greșește absolut. Nimeni nu se poate folosi de presă. E prea mare, prea larg răspândită. Pentru mine, a fost absolut necesar să încerc să construiesc relații cu reporterii. Există mulți jurnaliști pe care-i respect. Printre cei mai buni oameni pe care îi cunosc personal sunt și jurnaliști. Sunt cinstiți, decenți și harnici; aduc cinste profesiei lor. Dacă mă înșel sau comit o greșeală, ei îmi comunică asta în mod corect. Nu am nici o problemă cu asta. Greșeala mă deranjează, nu comunicarea.
Dar există, de asemenea, multe cazuri când cred că media este violentă și grosieră, atât cu oameni ca mine, cît și cu procesul. Cuvântul cheie este „acuratețe”. La fel ca în orice altă profesie, există oameni care nu sunt buni. Nu există nici o îndoială că având în vedere toată presa de care am avut parte, atât bună, cât și rea, am întâlnit cu siguranță oameni la ambele capete ale lanțului alimentar, atât cel de foarte sus, cât și cel mai de jos. Vreau să spun, în partea cea mai de jos sunt ființe abjecte, necinstite. I-am văzut pe acești așa-numiți jurnaliști mințind fără rușine. Spun asta, deoarece incompetența nu poate explica lucrurile inexacte pe care le scriu. Nu există nici o altă explicație.
Imaginea pe care mi-am creat-o prin media mi-a permis să construiesc unul dintre cele mai mari branduri de lux din lume. Una dintre problemele pe care le are presa politică cu mine este aceea că nu mă tem de ea. Alții aleargă în jurul ei practic cerșind atenție. Eu nu. Oamenii reacționează pozitiv la ideile mele.", a scris Ion Cristoiu pe blog-ul său.
Comentează