Un cetățean român gestionează, din culise, unul dintre cele mai valoroase zăcăminte de metale rare la nivel global, situat în Groenlanda. Aceasta într-un moment în care întreaga lume își reconfigurează strategiile pentru tranziția către o eră post-carbon.
Vara lui 2019 a adus un val de reacții și zâmbete după ce fostul președinte american Donald Trump a sugerat public achiziționarea Groenlandei. Deși părea o glumă geopolitică, propunerea ascundea o realitate serioasă: sub calota de gheață, insula ascunde resurse strategice pentru viitorul industrial și energetic al planetei — resurse aflate, discret, sub controlul unui român.
Sub gheața arctică din Groenlanda se ascund metale și pământuri rare
Sub gheața arctică se ascund metale rare, pământuri rare, tantal, niobiu, elemente esențiale pentru baterii, turbine eoliene, tehnologie militară și digitală. Într-o lume în care marile blocuri economice, SUA, China, Europa, se regrupează în jurul autonomiei strategice, accesul la aceste metale e mai valoros decât aurul.
Și tocmai aici, într-o regiune atât de râvnită, apare un nume românesc. Newsweek a mers pe urmele afacerilor lui.
Frank Timiș, cunoscut prin episodul Roșia Montană, controlează indirect proiecte din Groenlanda
Frank Timiș, antreprenor cunoscut în România mai ales prin episodul Roșia Montană, dar și pentru amploarea concesiunilor miniere gestionate în ultimele trei decenii, controlează astăzi, indirect, dar decisiv, unul dintre cele mai importante proiecte de metale rare din Groenlanda.
Conform unor surse locale, Timiș deține pachetul de control la European Lithium, companie listată la bursa din Frankfurt si care, la rândul ei, controlează aproape 80% din Critical Metals Corp., listată pe bursa din New York. Iar Critical Metals este bijuteria coroanei, compania având în portofoliu proiectul Tanbreez, unul dintre cele mai mari zăcăminte de tip „rare earth” de pe planetă.
Asta printr-o o licență validă de exploatare obținută în 2020, aflată deja în faza pre-operativă, într-o regiune considerată cheie pentru autonomia strategică europeană și tot mai mult dorită de partenerii transatlantici. Într-o perioadă în care toată lumea caută soluții pentru reducerea dependenței de China și pentru susținerea tranziției energetice, controlul asupra acestor resurse devine un avantaj geopolitic, nu doar economic.
Ce este proiectul Tanbreez
Tanbreez este un proiect minier aflat în sudul Groenlandei, într-o zonă izolată, acoperită parțial de gheață și expusă vanturilor polare, dar care adăpostește una dintre cele mai mari rezerve cunoscute de eudialyt: o rocă rară, bogată în elemente critice precum tantal, niobiu, zirconiu și pământuri rare grele (heavy REE).
Spre deosebire de alte proiecte din regiune care sunt încă în faza de explorare sau blocaj birocratic, Tanbreez are o licență completă de exploatare, obținută de la autoritățile din Groenlanda. Lucru deloc comun într-un teritoriu aflat sub regim administrativ special, dar cu tot mai multă atenție internațională.
Un alt detaliu important: zăcământul se află în afara oricăror arii protejate sau a zonelor locuite de comunități inuit, ceea ce reduce semnificativ riscurile legate de opoziția locală sau de constrângeri ecologice dure. Practic, proiectul e poziționat ca o raritate: are resursa, are aprobarea și are libertatea de a începe operațiunile.
Dar poate cel mai semnificativ aspect este importanța strategică a resurselor conținute.
Elementele rare grele sunt indispensabile în fabricarea magneților permanenți pentru turbine eoliene, motoare electrice, echipamente medicale, tehnologie militară avansată și chiar sisteme de rachete. În acest moment, China controlează peste 80% din lanțul global de procesare al acestor metale, iar dependența Occidentului este un subiect major în orice consiliu de securitate economică.
În acest context, Tanbreez este văzut de analiști ca o alternativă viabilă și un potențial pivot al independenței tehnologice europene și nord-americane. Estimările publice sugerează o durată de viață a minei de câteva zeci de ani, cu un volum de extracție capabil să alimenteze industrii întregi.
Este exact genul de proiect despre care se vorbește discret în rapoartele băncilor de investiții,dar care poate deveni brusc central în momentul în care lumea realizează că nu mai poate construi nimic fără acces la aceste metale. Și în miezul acestui punct sensibil, se află un om de afaceri român.
Joc strategic global
Groenlanda a devenit în ultimii ani un teritoriu strategic. Nu doar pentru că sub calotele sale se află elemente rare fără de care nu se pot construi baterii, drone, sau rețele electrice moderne, ci pentru că e una dintre puținele zone ale lumii în care viitorul energetic se joacă direct pe teren.
Faptul că un antreprenor român, prezent de decenii în aceste ecuații, controlează un astfel de proiect nu ține doar de hazar, ci de o logică a prezenței care s-a repetat în ultimii treizeci de ani: de la minereul de fier din Sierra Leone, la manganul din Burkina Faso, gazele din Nigeria sau aurul din Apuseni. Proiecte în care statul local era slab, riscul politic era ridicat, iar marile companii ezitau. În toate aceste contexte, Timiș a intrat devreme, și a rămas, uneori pierzând tot, alteori pozitionandu-se spectaculos.
Proiecte cu mize de miliarde și controverse pe măsură
Născut în Borșa, un orășel din Maramureș prins între munți și migrație, Frank Timiș a plecat din România în anii ’80, într-o perioadă în care nu mulți plecau de bunăvoie. A ajuns în Australia, fără avere, în zonele cele mai dure ale capitalismului global: resursele naturale.
De-a lungul a trei decenii, numele lui s-a legat de zăcăminte de aur, petrol, minereu de fier, gaze și diamante: de la Sierra Leone și Burkina Faso, până în România, Senegal și Nigeria. A fost implicat în proiecte cu mize de miliarde și controverse pe măsură. În unele locuri a fost pionier, în altele personaj central în anchete sau arbitraje internaționale.
Cunoscut în România mai ales prin episodul Roșia Montană, Timiș a funcționat mereu într-o zonă gri a economiei globale, acolo unde statul lipsea, iar companiile mari ezitau. A mizat pe licențe obținute devreme, în teritorii fragile, dar bogate în resurse. A pierdut mult. A și câștigat enorm.
Tanbreez e cel mai recent exemplu. Nu e singurul proiect sub radar pe care îl controlează, dar e poate cel mai relevant în această etapă: o resursă critică, într-o zonă geopolitică sensibilă, într-un moment în care marile puteri se împart pe criterii de acces la pământuri rare.
In final, Frank Timiș nu dă interviuri, nu urcă pe scene și nu-și explică deciziile. Nu pare sa caute validare publică sau interesat să construiască o imagine insă, cumva, continuă să apară în dosarele grele ale resurselor globale.În Groenlanda, numele lui nu figurează în comunicate de presă, dar apare în licențe aprobate și lanțuri de acționariat care leagă Europa de bursa din New York.
Nu e singurul om care joacă în tăcere, dar e unul dintre puținii care o fac de peste douăzeci de ani, pe mai multe continente, în piețe în care încă nu ajunsese presa.
Dar Groenlanda nu e primul loc în care intră înaintea tuturor, dar poate că e cel mai relevant până acum. O zonă care devine brusc esențială, într-o lume care se reconfigurează după metale rare și autonomie energetică.
Pentru România, e un nume asociat mai degrabă cu controverse decât cu strategii. Dar într-o perioadă în care discuțiile despre resurse, suveranitate și rolul nostru în lanțurile globale sunt din ce în ce mai apasate, poate că simplul fapt că un român controlează un astfel de proiect, merită revăzut cu mai multă atenție
Comentează