Fabrica FEPER, ridicată în 1975 ca una dintre cele mai ambițioase construcții industriale ale Bucureștiului, trăiește acum o a doua viață. De la gloria anilor în care producea echipamente periferice pentru tehnica de calcul a României, până la transformarea într-un hub modern de birouri și servicii, această bijuterie a Piperei arată cum trecutul se rescrie într-un prezent adaptat noii economii.
Fabrica FEPER, ridicată în 1975 pe platforma Pipera ca Întreprindere de Echipamente Periferice, își pregătește ieșirea din producție și transformarea în afacere imobiliară. Transilvania Investments Alliance, acționarul majoritar al companiei, a anunțat planuri de vânzare a liniei de confecții metalice fine și de valorificare a activelor imobiliare, inclusiv a clădirii principale cu șase etaje și a halei de producție, potrivit unor surse citate de Profit.
De la „bijuterie a comunismului” la hub imobiliar
Înființată în plină epocă de industrializare a României, FEPER a fost gândită ca o „bijuterie a comunismului”: o fabrică modernă, specializată în echipamente periferice pentru tehnica de calcul și confecții metalice fine. Aici s-au produs, între anii ’70 și ’80, display-uri DAF 1001, tastaturi operative T10, perforatoare de bandă P15 și unități de bandă magnetică UBM 75 – componente esențiale pentru informatizarea economiei naționale.
Platforma Pipera găzduia atunci giganți industriali: ICE Felix (calculatoare electronice), ROCIN (cinescoape), Electronica, Turbomecanica. În acest ecosistem, FEPER era percepută drept un centru de inovație și precizie, cu câteva mii de angajați și un rol strategic în exporturile României socialiste.
Ultimele hale care mai produc în Pipera
Astăzi, FEPER se numără printre ultimele fabrici din Pipera care mai păstrează activitate de producție. Încă funcționează pe o suprafață de circa 3.000 de metri pătrați, unde se realizează cabineți de 19” pentru industria IT și telecomunicații, rackuri metalice și containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Totuși, randamentul și veniturile din producție sunt mici comparativ cu partea imobiliară – peste 10 milioane de lei doar din închirieri, față de 6,9 milioane din vânzarea de produse finite în prima jumătate a anului.
Pe lângă FEPER, în Pipera mai rezistă câteva unități industriale – fabrica de țigarete JTI și producătorul de uși Pinum –, însă și acestea urmează să fie relocate în afara Capitalei.
O epocă pe cale să se stingă?
Transformarea FEPER în afacere imobiliară nu e un caz izolat. Întreaga zonă Pipera a trecut printr-o schimbare radicală: halele industriale de odinioară au fost înlocuite de birouri, ansambluri rezidențiale și malluri – de la Globalworth Campus și Nusco City, până la Promenada Mall și Sky Tower. La fel s-a întâmplat și pe alte mari platforme bucureștene – UMEB (unde s-a ridicat AFI Cotroceni), Pumac (Campus 6), Spicul (The Bridge), sau Romprim (proiect rezidențial).
Dacă tranzacția se încheie, FEPER – cu cei peste 230 de angajați și o istorie de aproape jumătate de secol – va deveni încă un nume pe lista „fabricilor dispărute” ale Capitalei. Pentru unii, e semnul firesc al modernizării urbane; pentru alții, pierderea unei memorii colective: locul unde mii de oameni au lucrat, unde s-au produs echipamente tehnologice de vârf pentru acea vreme și unde Bucureștiul industrial respira.
Comentează