A inventat cineva o mașină a timpului? Poate. Dar nu în stilul „Înapoi în viitor”, cum v-ați putea gândi. Brian Haidet, doctor în știința materialelor, a creat o cameră specializată care capturează imagini video mai repede decât lumina. Este suficient de rapidă pentru a vedea mișcarea luminii, dar și „suficient de rapidă pentru a vedea trecutul”.
Haidet prezintă camera pe canalul său de YouTube, AlphaPhoenix. În timpul unui experiment, vedem un laser înregistrat la 2 miliarde de cadre pe secundă, care se îndreaptă spre o oglindă, ricoșând înapoi către o altă oglindă, creând un fel de scară de lumină, scrie bgr.com.
Din punct de vedere tehnic, fiecare cameră poate vedea în trecut datorită modului în care funcționează lumina. Telescopul spațial James Webb privește 11,5 miliarde de ani în trecut. În mod normal, însă, camerele nu pot vedea „propagarea luminii” deoarece nu capturează 2 miliarde de cadre pe secundă. Pentru referință, un singur cadru video la 60 fps este egal cu 33.333.333 de cadre dintr-un videoclip de 2 miliarde fps (2.000.000.000/60).
Este interesant, dar pare să se întâmple ceva ciudat când Haidet filmează un alt videoclip cu camera repoziționată mai aproape de sursa de lumină. Razele de lumină care ies par să se miște mai încet decât razele de lumină care intră.
Lumina albastră se mișcă de fapt cu o viteză constantă, de aproximativ „șase inci, sau 15 centimetri, pe cadru al acestui videoclip”. Haidet o numește, de asemenea, cu precizie „limita de viteză a universului”.
Asta pentru că viteza luminii este cea mai mare viteză de deplasare cunoscută, deși, teoretic, ar putea exista și alte opțiuni. Dar, în scopul acestui experiment, lumina „în orice cadru de referință” nu se va mișca niciodată mai repede sau mai încet decât viteza cunoscută. Fizicienii au reușit să încetinească viteza luminii în trecut, dar niciodată să o accelereze.
Cum funcționează totul
Deci, ce se petrece mai exact? Când laserul se aprinde, lumina pe care o emite se deplasează dintr-o direcție în alta, reflectându-se între două oglinzi, creând o scară de lumină.
Când Haidet schimbă perspectiva cadrului, lumina emisă pare mai lentă, deoarece timpul necesar pentru ca lumina din fascicul să ajungă la cameră este mai lung între fiecare cadru, prelungind timpul de expunere al camerei.
La întoarcere, pe măsură ce fasciculul se apropie, lumina din fascicul are nevoie de mai puțin timp pentru a ajunge la cameră între fiecare cadru. În esență, lumina din cadrul anterior este pe urmele luminii din cadrul următor, comprimând timpul de deplasare perceput. Când lumina se îndepărtează de cameră, vedeți trecutul întins în fața dvs., iar când se îndreaptă spre cameră, lumina din trecut ajunge din urmă prezentul.
Acest efect este posibil doar datorită rezoluției de 2 miliarde de fps a camerei personalizate a lui Haidet. Este important să rețineți că fasciculul nu își schimbă niciodată viteza, totul fiind doar un truc al luminii datorită perspectivei camerei.
Comentează