Un expert militar vorbește despre efectul neașteptat al războiului din Orientul Mijlociu

Amiralul francez analizează, într-un articol de fond din „Le Monde”, dimensiunea maritimă a unui conflict ale cărui fronturi se înmulțesc, odată cu revenirea (navală) în forță a SUA în Orientul Mijlociu și cu atacurile purtate de rebelii Houthi, sprijiniți de Iran, în Marea Roșie

Orientul Mijlociu a fost incendiat pe 7 octombrie într-o dezlănțuire a urii, violenței și terorii distructive. Zidul care înconjoară Gaza a cedat, așa cum au cedat la vremea lor Zidul Chinezesc, Linia Maginot sau Linia Bar-Lev în octombrie 1973 [în timpul Războiului de Yom Kippur].

Forțele occidentale încearcă să controleze conflictul, dar sunt reduse la defensivă în bazele lor terestre vulnerabile, așa cum erau în 1983 la Beirut [atacurile asupra postului Drakkar au costat viața a 58 de parașutiști francezi], fiind supuse zilnic atacurilor cu drone și rachete în Irak și Siria. Forțele aeriene americane, având sediul la Incirlik, Turcia, sunt paralizate de tensiunile cu țara gazdă.

De la retragerea din Afganistan în 2021, forțele americane au dat impresia că își pierd interesul pentru Orientul Mijlociu. 7 octombrie marchează o întoarcere puternică pe mare. Din punct de vedere istoric, Marina SUA a însoțit întotdeauna Israelul pentru a preveni surprizele. Acest lucru nu a fost întotdeauna pe placul israelienilor, la Suez în 1956, dar și în 1967, când au scufundat nava americană de spionaj Liberty pentru a semnala că păstrează controlul asupra acțiunii militare. De ani de zile, unitățile americane sunt prezente în regiune prin așa-numita Combined Task Force, din cauza pirateriei și a atacurilor iraniene asupra navelor comerciale în Marea Roșie și Golful Persic.

Întăririle navale sunt desfășurate acum la nord și la sud. În Marea Mediterană, portavionul USS Gerald Ford și submarinul Ohio navighează pe lângă apele siriene și libaneze începând cu 10 octombrie pentru a alunga amenințările, a monitoriza situația și a sprijini flancul estic. Este vorba și de prevenirea acțiunii marinei ruse, lucru pe care președintele Putin îl subliniază atunci când acuză Statele Unite că au inflamat Orientul Mijlociu cu portavioanele lor. În Golful Persic, USS Dwight-Eisenhower supraveghează Iranul și Irakul. Forțele navale chineze, franceze și britanice se află în zonă.

Provocări în Marea Roșie

Rebelii Houthi din Yemen au declarat război Israelului. Aceștia extind conflictul, trăgând cu rachete și drone spre Eilat, interceptate în Marea Roșie de distrugătoarele americane, și determină astfel Israelul să desfășoare corvete dotate cu rachete în Golful Aqaba. Yemeniții avertizează că forțele lor armate nu vor ezita să vizeze orice navă israeliană din Marea Roșie, fie pe cele care se apropie de ei, fie pe cele care își deconectează sistemul de identificare.

Din 18 noiembrie, rebelii au interceptat lângă Bab El-Mandeb [strâmtoarea care separă Djibuti de Yemen] nava cargo Galaxy-Leader cu tactica Gărzilor Revoluționare iraniene antrenate să atace petrolierele israeliene, și au lovit cu drone petrolierul Pacific-Zircon. Pe 26 noiembrie, câțiva indivizi au încercat să abordeze cargoul Central-Park, dar au fost alungați de USS Mason, atacat apoi, ca represalii, de rachete venite din Yemen. Incidentul este „atribuit” piraților somalezi, care însă au dispărut din zonă de câțiva ani și nu dețin rachete. Pe 3 decembrie, trei nave comerciale au emis semnale de primejdie după ce loviturile cu rachete Houthi și drone au fost doborâte de USS Carney.

Chiar dacă Iranul neagă acest lucru, cine altcineva ar putea desemna obiectivele pe mare ale forțelor armate ale acestei mișcări rebele? Din 2020, forțele iraniene s-au angajat în acțiuni regulate împotriva transportului comercial israelian, lovind aproximativ douăzeci de nave cu arme pe care Houthi nu par să le dețină. Atacarea economiei este o modalitate sigură de a slăbi adversarul, iar marea este zonă de tranzit pentru comerțul internațional.

Consecințe comerciale

Consecințele comerciale au fost imediate: prețul containerelor maritime din China către portul israelian Ashdod a crescut cu 9% până la 14%, iar traficul este perturbat de întârzieri și incertitudini. Echipele de securitate de la bord sunt sporite. Navele israeliene importante evită strâmtoarea Bab El-Mandeb, a cărei lățime de 27 de kilometri necesită navigarea sub amenințarea Houthi. Pentru a evita riscurile, unii au decis să o ocolească prin Capul Bunei Speranțe, cu prețul unei întârzieri de două săptămâni, mișcare imitată de alte companii fără legătură cu Israelul. Primele de asigurare și salariile echipajelor cresc. Veniturile Canalului Suez sunt afectate, iar /cotațiile/ futures pe petrol sunt în creștere.

Coalițiile internaționale anti-piraterie ale Națiunilor Unite nu au mandat de a interveni într-un război. Franța și Regatul Unit au unități militare în zonă, dar sunt supuse Convenției internaționale privind dreptul mării cu regim de trecere liberă inofensivă. Emiratele Arabe Unite sprijină Consiliul de Tranziție de Sud din Yemen; au instalat o bază militară pe insula Perim și au transformat insula Socotra, mai la sud, într-un centru UEA-Israel de ascultare a Iranului. Yemeniții profită însă de vizibilitatea dată de COP28 pentru a încerca să-i dislocheze /de pe insulă/.

Extinderea conflictului din Gaza, temută de toată lumea, nu are loc terestru, ci pe mare. Fluxurile comerciale sunt amenințate de instabilitatea strâmtorii Bab El-Mandeb, care înregistrează un sfert din traficul global de containere. Este mult mai sensibilă decât strâmtoarea Hormuz, esențială pentru Iran, pe care portavionul Eisenhower a traversat-o fără să fie deranjat. Cele două țări vecine /strâmtorii Bab El-Mandeb/ nu contribuie la stabilitatea acesteia. În Yemen, Consiliul de Tranziție de Sud și guvernul legitim sunt în prezent cu mâinile legate în fața rebelilor Houthi, din cauza negocierilor de pace. Forțele chineze de la baza Doraleh din Djibuti rămân în rezervă prudentă. Șase nave de război chineze ale Forței operaționale de escortă navală a 44-a sunt și ele prezente în zonă, fără să se manifeste. Marina israeliană își redesfășoară navele.

Bab El-Mandeb a devenit strâmtoarea tuturor pericolelor, determinând G7 să îi îndemne - în zadar - pe rebeli să nu mai amenințe navigația internațională.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România