La Abu Dhabi, în fața Congresului Mondial al UICN, cifrele au spulberat orice urmă de optimism. În numai un deceniu, aproape 100 de specii suplimentare de albine sălbatice europene au fost adăugate pe lista celor amenințate cu dispariția. Un declin discret, dar ale cărui consecințe se reflectă direct asupra securității alimentare a continentului.
Evoluția statisticilor este elocventă. În anul 2014, Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) consemna 77 de specii de albine sălbatice amenințate în Europa. Astăzi, bilanțul a urcat la cel puțin 172 de specii dintr-un total de 1.928 evaluate. Mai mult decât o dublare în zece ani, acest salt indică o accelerare îngrijorătoare a pierderii biodiversității.
Printre cele mai grav afectate se numără bondarii și speciile din genul Colletes: peste 20% dintre acestea se confruntă în prezent cu un risc real de dispariție. Deși trec adesea neobservate în peisajul cotidian, aceste insecte susțin de fapt întreaga arhitectură a biodiversității europene.
Fluturii, la rândul lor în pericol: 76% mai multe specii amenințate în ultimul deceniu
Criza nu se oprește însă la albine. Fluturii europeni traversează și ei o perioadă critică: numărul speciilor amenințate a crescut cu 76% în doar zece ani. Soarta marelui alb de Madeira ilustrează dureros această tendință. Endemic insulei portugheze, acest fluture a fost declarat oficial dispărut, fiind încadrat în cea mai severă categorie a Listei Roșii a UICN, care are șapte trepte, de la "preocupare minoră" la "extincție".
Dimensiunea reală a problemei depășește însă cu mult sfera strictă a biodiversității. Așa cum subliniază coordonatorul studiului, entomologul belgian Denis Michez, aproape 90% dintre plantele cu flori din Europa depind de polenizarea asigurată de aceste specii. Fără ele, întreaga verigă trofică se clatină, iar consecințele se resimt direct în lanțul alimentar uman.
Soluția nu poate veni nici din extinderea coloniilor artificiale de albine domestice. Deși utile în anumite limite, acestea reprezintă mai puțin de 1% din totalul speciilor de polenizatori și nu pot înlocui diversitatea funcțională a celor sălbatici. Fiecare specie are un rol specific în procesul de polenizare, iar dispariția ei lasă goluri pe care niciun alt organism nu le poate acoperi.
Cauzele declinului: distrugerea habitatelor și utilizarea pesticidelor
Cauzele acestei crize sunt bine cunoscute, dar persistă îngrijorător de mult. Pe primul loc se află distrugerea habitatelor naturale, în special a zonelor umede bogate în flori, care oferă polenizatorilor locuri de reproducere și surse de hrană esențiale. Urbanizarea necontrolată și intensificarea practicilor agricole reduc treptat aceste spații vitale.
La fel de nocivă este utilizarea pe scară largă a pesticidelor, erbicidelor și îngrășămintelor în agricultura modernă. Aceste substanțe reduc drastic diversitatea plantelor din care se hrănesc insectele și expun direct polenizatorii la contaminare chimică, afectându-le capacitatea de reproducere și supraviețuire.
Mesajul autorităților și semnalul de alarmă al societății civile
Mesajul oficialilor europeni este lipsit de echivoc. "Situația albinelor sălbatice, a fluturilor și a celorlalți polenizatori este gravă. Ei sunt fundamentul sistemelor noastre alimentare, al ecosistemelor și al societăților noastre", avertizează Jessika Roswall, comisarul european pentru Mediu, cerând "acțiune urgentă și colectivă".
Contextul politic este tensionat, iar societatea civilă își face tot mai mult auzită vocea. În Franța, mobilizarea în jurul legii Duplomb — care reautorizase un pesticid periculos pentru albine, înainte ca decizia să fie ulterior retrasă — a strâns în luna iulie peste două milioane de semnături. Este un semnal puternic că amploarea acestei crize începe să fie înțeleasă tot mai clar la nivelul opiniei publice.
Comentează